Am văzut de ce nu se poate face nimic acum. Și de ce trebuie așteptate alegerile, iar o nouă Constituție sau una revizuită nu vom putea avea decât dacă electoratul îi va oferi, încă o dată, șansa unui partid de a avea majoritatea pe care a avut-o USL în Parlament, la sfârșitul anului 2012.
Asta înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că, până la urmă, trebuie așteptate alegerile, care vor avea loc la finele anului viitor. Iar o nouă Constituție va putea există, în cel mai fericit caz, abia în 2017.
Și, în aceste condiții, de ce solicita Iohannis un proiect și de ce se angajează PSD, ca partid majoritar în Parlament, să-l livreze? Cine pe cine încearcă să tragă pe sfoară? Să analizăm, pe rând, cele două posibile ipoteze.
PSD, cum este și firesc, încearcă, pe de o parte, să demonizeze PNL, demonstrând că proiectul constituţional nu a fost dus până la capăt din vina lui Crin Antonescu, care a condus Comisia de revizuire și și-a asumat, în mod expres, această sarcină. Și, iată că, acum, când PSD a preluat, nu numai majoritatea, ci și conducerea Comisiei de revizuire, operațiunea va putea fi dusă până la capăt. Și, în această situație, ce urmează să facă PSD? Să livreze un proiect constituţional inacceptabil pentru PNL și la fel de inacceptabil pentru președinte și, care atunci când va fi respins de către aceștia, să-i depuncteze, evident, în beneficiul socialiștilor. Care vor și, iată, nu sunt lăsați să facă ceea ce vor. Și cum ar trebuie să arate acest proiect? Acest proiect acceptabil pentru PSD și inacceptabil pentru PNL și Iohannis. Răspunsul este simplu. Să fie, în esența lui, asemănător proiectului elaborat sub conducerea lui Crin Antonescu. Și anume ca în raportul dintre instituții, pentru a ieși din starea de struţo-cămilă a statului român, prerogativele președintelui să fie mult diminuate, în raport cu cele ale Guvernului. O soluție cu care Crin Antonescu și PNL fuseseră de acord, dar neîmpărtăşită de PSD, care, în secret, intenționa să-l proiecteze pe Victor Ponta în calitate de preşedinte, iar Victor Ponta dorea, tot în secret, să aibă prerogative mai mari decât cele ale viitorului prim-ministru.
Acum situația pare că s-a inversat. Ciocnindu-se mereu de piedicile puse de majoritatea parlamentară, dar și de operațiunile machiavelice ale lui Victor Ponta, în calitatea sa de prim-ministru, în mod natural, Klaus Iohannis este împins spre cealaltă variantă, prin care să poate ieși din starea de struţo-cămilă. O republică prezidențială. După modelul francez. Dacă nu cumva, chiar după modelul american. Nereușind să îi impună majorității o asemenea viziune, Klaus Iohannis nu va avea încotro și, prin intermediul PNL, în mod subtil, va încerca să boicoteze proiectul lui Ponta.
Și, astfel, se va ajunge la blocaj. Nici una dintre părți nu va ajunge să o păcălească pe cealaltă. Iar România va rămâne, încă mult timp, cu o Constituție, în multe privințe, anacronică.
