Fidelitatea „pisicuţei", așa cum i s-a spus voluptoasei politiciene, este mai presus decât ferocitatea „bulldog-ului", așa cum a fost supranumit rivalul ei din PDL, domnul Vasile Blaga. De altfel, și „pisicuța" și „bulldog-ull" sunt creații ale aceluiași personaj. Acel domn care nu încetează în a emite pretenții pentru o somptuoasă vilă, acordată cu drepturi viagere, și asta, în timp ce există suficiente personaje care îi recomanda cu căldură, dar lucid, o garsonieră. Care să aibă încorporat, biroul aferent. L-am numit pe nimeni altul decât pe Traian Băsescu.
Doamna Elena Udrea, alintată cu supranumele de „pisicuţa", i-a fost atât de loială lui Traian Băsescu, pe cât de neloial i-a fost acestuia, „bulldog-ul". Să privim lucrurile în față. Lucid. Ca pe o table de șah. Ce constatăm? Nu a existat nicio persoană, poate în afara membrilor de familie, care să fi fost atât de ataşată și atât de loială cu Traian Băsescu, cum a fost și încă este doamna Elena Udrea. Timp de zece ani i-a nu a cârtit. Chiar atunci când președintele a luat-o peste picior. Nu a transmis niciun semnal împotriva acestuia. Nu a ieșit din vorba lui. A fost loială și disciplinată. Nu știm dacă l-a iubit sau încă îl mai iubește. Dar ceea ce este în afară oricărei îndoieli, este că Elena Udrea i-a fost lui Băsescu un adevărat tovarăș de drum. Iar acum, distinsa doamnă se află într-o mare încurcătură. O pândesc amenințătoare cătușele și gratiile. Cine îi aruncă salvatorul colac?
Întreagă afacere Microsoft din care, cu sprijin american, german și elvețian, nu este decopertată decât o foarte mică suprafață, îi atinge, cu forța unui veritabil tsunami penal, pe mulți dintre demnitarii statului de drept ai regimului Traian Băsescu. Dintr-o anumită perspectivă, cea a traseului informațiilor pe axa Washington - București, procesul ar trebui să fie ireversibil. Oricât de loial ar fi clanul lui Traian Băsescu, Laura Codruța Koveşi, în calitate de comandant suprem al ostilităților penale în afacerea Microsoft, nu are încotro. Și are o scuză pentru tot ceea ce face, care o scutește, până la un punct, de loialitate. Nu aceeași situație este însă în ceea ce privește raporturile din interiorul istoricului și romanticului tandem Băsescu-Udrea.
Dacă Traian Băsescu o lasă din mână, dacă nu declanșează urgent operațiunea de butonare a oamenilor care încă i-au mai rămas fideli, cei pe care i-a plasat în funcții cheie în parchete și în justiţie, dacă Elena Udrea se va simți trădată de fostul președinte, fie prin acțiune, fie prin inacțiune, ea, la rândul ei, va tăia nodul gordian. Adică, orice fel de înțelegere. Explicită sau implicită.
Să îl ferească Dumnezeu pe bărbatul care trădează buna-credință, loialitatea și sentimentele unei doamne, care i-a fost fidelă, atât în vremuri bune, cât și în vremuri de furtună. Dacă Elena Udrea se va simţi trădată sau abandonată de către Traian Băsescu, reacția ei va fi năpraznică. Prin comparaţie, putem spune că dacă ceilalți înalți delicvenți, transformați de către DNA în scriitori, pot concura, cu succes, în plan național, pentru ca măcar câțiva dintre ei să rămână în posteritate, Elena Udrea poate deveni, instantaneu, o stea a literaturii DNA, care ar candida cu succes la premiul Nobel. Pentru Traian Băsescu, o Elena Udrea trădată ar însemna apariția, pe firmamentul culturii penale a României, unui veritabil Shakespeare. În față căruia, pe o buză de mormânt, Traian Băsescu nu ar mai putea avea o altă replică decât cea hamletiana: "A fi sau a nu fi".
Așadar, când va suna clopoțelul Elena Udrea?
