La fiecare hârtoapã, neastâmpãratul cresteazã papornita câte unei bãbute abulice, îi sterpeleste portofelul si apoi strigã ca din gurã de sarpe “Sãrrhiti, hotii, otul de porrhtofeleee!” Pânã sã-si dea lumea seama, copiii de la bloc sunt deja nãclãiti din cap pânã în picioare cu înghetata cumpãratã din banii bãtrânei. Aidoma obraznicului din povestea noastră cu copii rârâiţi şi impertinenţi, talentatul domn Geoană nu pierde nici o zi fără să lanseze acuzaţii fantasmagorice la adresa cui s-a nimeri prin preajmă, tocmai pentru a-i ameţi de cap pe cei care l-ar lua la întrebări pentru exact faptele acuzate.
Chipurile, Traian Băsescu frânează reforma în justiţie, când, de fapt, PSD a fost, fără excepţie, partidul care s-a opus acerb oricărei forme de răspundere penală a şuţilor de buzunare publice. Tot de aici ni s-ar trage, zice domnul Geoană, pericolul ca banii Bruxelles-ului să rămână nealocaţi, drept pedeapsă de la Comisia Europeană pentru crasa incompetenţă a administratorilor publici în acelaşi domeniu, al justiţiei. E dreptul omului să spună oricâte prostii doreşte, atâta timp cât libertatea de exprimare este inviolabilă chiar şi pentru preşedintele demagog al Senatului. însă asemenea minciuni ordinare nu pot fi debitate fără un scop precis, pragmatic şi detectabil.
Blocarea fondurilor europene pentru România este o ipoteză posibilă, dacă nu chiar probabilă. Motivele luării unei astfel de decizii sunt însă cu totul altele. întâi, e vorba despre incapacitatea administrativă a instituţiilor statului de a crea infrastructura instituţională pentru ca banii respectivi să nu urmeze trasee ilicite. Apoi, procedura de deficit excesiv pe care Comisia Europeană a lansat-o împotriva României chiar ieri poate conduce spre un deznodământ similar: suspendarea fondurilor de coeziune.
Nu în ultimul rând, banii europeni au mari şanse să nu ajungă în România, chiar şi fără ca aceasta să fie urmarea unei decizii punitive din partea Comisiei Europene. Pur şi simplu, procedurile de atragere a lor, în interpretarea şi adaptarea birocraţilor români, sunt infernale, greoaie, redactate într-o păsărească de lemn, pentru că niciunul dintre responsabilii români nu a avut mintea destulă şi destupată pentru a le explica româneşte şi a înlesni înţelegerea lor. Oare de ce dl Geoană preferă să lanseze legături cauzale abracadabrante, prin care atentează grav la realitatea obiectivă şi la bunul-simţ?
Desigur, o explicaţie ar fi aceea că doar aşa l-ar putea înjura vârtos pe dl Băsescu, lovindu-l în orb la organul justiţiei, ca temă esenţială în discursul şi programul preşedintelui. în alt plan, dl Geoană face o piruetă logică graţioasă şi evită atacarea liberalilor, care, prin politicile publice iresponsabile, au secat bugetul de stat precum odinioară înaintaşii pârjoleau câmpiile înaintea co-beligeranţilor. în atare interpretare, liderul PSD îşi încovoaie partenerul de guvernare şi liderul său tutelar de la Cotroceni, lăsându-şi simultan cale deschisă pentr viitoare înţelegeri cu PNL-iştii. Mişcare strategică pe termen mediu, bine gândită, de un macchiavelism înspăimântător.
Aceste tactici mă dezgustă în aşa hal, încât îmi pun întrebarea dacă minciuna expusă de omul politic mărunt ajuns pe picior mare are vreun drept de a se circumscrie aceloraşi principii imuabile ale drepturilor omului, în speţă libertăţii de exprimare universale într-o orânduire democratică. La limită sau nu, oare, nu cumva dl Geoană a sărit calul prea tare, atacând, cu efecte fatale, un alt drept imuabil al oricărui cetăţean, anume cel al libertăţii de informare?
Până unde se poate merge cu minciuna omului politic mărunt, fie ea spusă chiar într-o campanie electorală, mai ales că neadevărul pe care-l exprimă este într-atât de evident? Oare, ce anume îi opreşte pe oamenii din media să sară şi să spună răspicat, simplu şi vertical: “D-le Geoană, sunteţi un mincinos!” Oare, cât va mai putea câştiga voturi acest partid prin mijloacele necinstite care-i sunt deja adânc impregnate în fibra profundă, recte plase cu cadouri pentru amărâţi, neghiobii recitate, seară de seară, la televizor, în emisiuni plătite cash la redacţii, lacrimi de crocodil pe umărul oricui ar mai fi dispus să le stea capră? Dar duplicitatea perpetuă a PSD-ului, şi la putere, şi în opoziţie, după bunul plac al preşedintelui şi al unui Sancho Panza voluntar şi agramat, cât va mai fi tolerată de bruma de oameni oneşti ce populează bestiariul politic?
Nu aştept niciun răspuns, cuvintele care l-ar alcătui nu s-au născut încă. De asemenea, nu mai aştept nicio clipă pentru a spune simplu şi răspicat: “D-le Geoană, sunteţi un mincinos!”
