De ce trebuie suprimata Mona Pivniceru?

Mai este nevoie de încă o dovadă că în România "reformata" de suspendat se practică, pe scară largă şi în mod agresiv, poliţia politică? Dacă răspunsul este afirmativ, tocmai ni s-a oferit încă o probă. Urmărirea, supravegherea şi terfelirea Monei Pivniceru. Un magistrat de excepţie. Un om a cărui moralitate nu a fost niciodată pusă la îndoială.

Mona Pivniceru este supravegheată de poliţia politică a preşedintelui Traian Băsescu. Indiferent cum se cheamă mijloacele concrete. Un filaj SRI ori un filaj DNA ori un filaj SPP. E puţin important. Esenţialul este că Mona Pivniceru, încă membru al Consiliului Superior al Magistraturii, deci încă reprezentant al puterii judecătoreşti pe care Băsescu pretinde că o apăra cu dinţii de orice atac din afară, şi încă magistrat, a fost, iată, pusă sub urmărire. Fără că împotrivă ei să fi existat vreodată indicii că ar fi încălcat, sub orice formă, vreo lege. Ea a fost pusă sub urmărire pur şi simplu fiindcă Victor Ponta a decis să o coopteze în Guvern pentru portofoliul Justiţiei. Şi atunci ea trebuia urmărită, hăituită şi, dacă se poate cumva, pusă la stâlpul infamiei. Pentru a fi decredibilizata.

Chiar în momentul în care Traian Băsescu, atacându-i pe toţi ceilalţi miniştri numiţi recent prin remanierea largă a Guvernului Ponta, o lăuda în acelaşi timp pe Mona Pivniceru, această era deja pusă sub supraveghere din dispoziţia lui. Cuvintele elogioase ale suspendatului aveau doar rolul de a păcăli opinia publică. Şi, iată, după zile în care a fost urmărită şi interceptată, ce au descoperit copoii politici ai lui Băsescu. Că Mona Pivniceru a îndrăznit să se urce şi să călătorească mai multe minute în ce credeţi? Fix în autoturismul proprietate a familiei Năstase. Extraordinar! Va daţi seamă? Deci Mona Pivniceru este plasată, vezi Doamne, de USL în postură de ministru al Justiţiei pentru a-l pune în libertate pe inamicul politic al lui Traian Băsescu, care oricum în câteva luni va fi liber. Mona Pivniceru este, aşadar, în scenariul fabricat, un complice al celui mai corupt demnitar din România, care de corupt ce era a primit un an de închisoare pe 10.000 de pagini de rechizitoriu şi prin interogarea a aproape 1.000 de martori. O poveste numai bună de adormit copiii.

Şi, mai mult decât atât, Mona Pivniceru urmă să treacă la sugrumarea Justiţiei. A libertăţii judecătorilor şi procurorilor.

Tocmai ea. Tocmai Mona Pivniceru, care s-a luat de piept cu regimul Traian Băsescu şi cu Traian Băsescu însuşi, de câte ori acesta i-a atacat în mod agresiv pe magistraţi şi pe procurori. Tocmai Mona Pivniceru, cea care, pentru integritatea ei şi pentru curajul dovedit în luptă împotrivă celor care atentau la Justiţie, a fost aleasă să-i reprezinte pe magistraţi. Tocmai Mona Pivniceru, care este dispusă să renunţe la un loc extrem de confortabil în CSM şi chiar şi la poziţia să de magistrat pentru a contribui cu tot ceea ce poate şi cu tot ceea ce ştie la recuperarea rămânerilor în urmă în ceea ce priveşte modernizarea Justiţiei. Capitol al integrării în UE la care regimul Băsescu ne-a lăsat corigenţi.