Demisia lui tata-socru

Demisia lui tata-socru
Pleaca domnul Ilie Sarbu. Nu din statutul sau principal. Cel de tata-socru. Nici din urmatorul grad. Cel legat de sistem. Pleaca din functia de sef al Grupului Parlamentar PSD, din Senatul Romaniei. Si, asa cum se aude, el mai pleaca chiar si din PSD. In rest, ramane, cum ar spune Nicolae Ceausescu, „la locul lui”. Dar parasirea acestor pozitii este o operatie plina de talc. Si de semnificaţii politice.

Sistemul, oameni buni, nu functioneaza, nici uniform, nici unitar. Sistemul este ondulatoriu. Cumva, ca valurile marii. Randuri - randuri, moleculele de apa isi iau locul unele altora. Unele se indeparteaza de mal si nu se mai intorc niciodata. Altele se indeparteaza pentru a se intoarce mai tarziu. Domnul Ilie Sarbu, inainte de a deveni tata-socru, a fost o piesa, relativ importanta, a"sistemului". Si ramane acolo. Pana la moarte. La fel cum ramane si ginerele. Pentru ca din „sistem" nu iesi decat in doua feluri. Facand un urias scandal si rupandu-te de el cu toate riscuri sau, pur si simplu, cu picioarele in fata. Nimeni nu a auzit ca ginerele sau tata-socru sa fi intentat vreun divort, cu strigaturi, de „sistem".

Am produs candva o mare suparare la varful PNL. Care s-a soldat cu o temporara eliminare a mea. Motivul este ca am atras atentia asupra unei realitati, devoaland, in fata unui grup restrans de colegi, trei piese din „sistem". Dar poate ca si unii dintre colegii mei de atunci faceau parte din sistem. Respectand legea tacerii. Sau poate altii credeau ca eu intentionez sa atac astfel USL. Sa distrug din interior alianta la care ei transpirasera.

Si despre cine era, ma rog frumos, vorba? Mai intai, despre Sebastian Ghita. Am fost primul care a informat opinia publica ca acesta apartine „sistemului". Am spus si cine la recrutat si cand. Am aratat si de ce procedeaza asa cum procedeaza. Am sugerat si persoanele care se afla in spatele sau. Al doilea, a fost Victor Ponta. Cu mult inainte ca Traian Basescu sa fi suflat vreo vorba despre statutul sau de ofiter acoperit. Poate ca nici nu a stiut. Poate ca a aflat de la mine si, apoi, s-a interesat. Apoi, despre Ilie Sarbu. Si el, ofiter acoperit. Numai ca performanta mea este mai mica in cazul sau. Ilie Sarbu se devoalase singur. Si am sa va relatez cum.

Cert este ca „sistemul" nu se impaca deloc cu ideea ca domnul Crin Antonescu urma sa devina presedinte al Romaniei. Pur si simplu pentru ca, domnul Crin Antonescu nu era „agaţat". Si nu dadea vreun semn ca s-ar lasa „agaţat". Cum ar fi putut „sistemul" sa scape presedintia de sub control? Si aşa se face ca si-a pus mecanismele in miscare. Mecanismele din Parlament, din Executiv şi din presa. Am sesizat pericolul, l-am informat pe Crin Antonescu, dar „sistemul" m-a fript. Ba chiar m-a prajit. Sa ne amintim cum a dat de pamant „sistemul" cu comisia de ancheta pe care am iniţiat-o pentru verificarea situatiei in cazul magistratului de la CEDO, Corneliu Barsan. Impotriva caruia au fost comise abuzuri. Imi este vie in memorie ura cu care am fost tratat de oameni ai „sistemului" din Parlamentul Romaniei sau de colegi manipulaţi de acelasi sistem, atunci cand am indraznit sa propun o lege prin care sa fie interzise in Romania, la fel cum se intampla si in alte ţari, societatile comerciale acoperite, detinute de serviciile secrete.

Dar de cate ori sistemul a dat cu mine de pamant - sistemul din care si eu facusem, candva, parte, dar iesisem zgomotos si riscant - el s-a devoalat putin cate putin. Pentru ca toti cei care au latrat sunt acum mai vizibili decat au fost vreodata.

Dar sa ne intoarcem la tata-socru. Pentru ca despre Victor Ponta si legaturile sale cu sistemul, sistem care recent se face ca l-a abandonat pentru a-l inlocui cu o piesa mai proaspata, s-a vorbit si s-a scris destul de mult. Cat il priveste pe tata-socru, acesta a avut un traseu tipic pentru ceea ce inseamna societatea comunista si sistemul de atunci, care a dat nastere, printr-o succesiune directa, sistemului de acum. El, tata socru, a studia Teologia. Ar fi putut fi un pastor de suflete. A ales, insa, sa fie securist. A semnat angajamentul cu DIE - Direcţia de Informaţii Externe, cum se numea atunci - si a fost recompensat cu o bursa in strainatate. Pentru a-si da doctoratul. Cum putem observa, totul incepe cu cate un doctorat parat. Intors in tara, a primit un grad de referent. Nu de preot al unei parohi oarecare din Romania. De referent, oameni buni.

Asa se numeau atunci unii dintre oamenii sistemului, din interiorul DIE, si o importanta misiune de lupta. Fiindca tot absolvise Teologia, a fost plasat intr-o pozitie aflata intre viata si moarte. Respectiv, sef al Administratiei Cimitirelor din Timisoara. Opt cimitire. Erau ingropati acolo si romani - romani si romani de origine sarba si romani de origine germana si romani de origine maghiara si evrei. Toti avusesera identitati. Unii trecusera la cele vesnice de mici copii. Si nici nu prea aveau rude. Actele aflate la Administratia Cimitirelor erau riguros intocmite, dupa o birocratie de tip german. Si ce facea, ma rog, acolo, actualul tata-socru? Referentul Ilie Sarbu, oficial director de cimitire, scotocea prin hartii si prin morminte. Misiunea lui era de mare raspundere. Confectiona biografii false. Pe care le luau cu imprumut spionii Romaniei. Sau fantomele trimise de Ceausescu pretutindeni in lume. Acesti ofiteri de securitate, care indeplineau misiuni trasate de Direcţia de Informatii Externe, pentru a se putea infiltra in Occident, pentru a fi credibili, se metamorfozau in diverse personaje. Luau chipul si biografia mortilor.

Desigur, aceasta misiune era strict secreta. Si de o importanţa vitala. Ilie Sarbu era un om de mare incredere. Va puteti imagina ce s-ar fi intamplat daca Ilie Sarbu ar fi mers la spovedanie? Retele intregi de spioni si de fantome ar fi fost pulverizate. Ar fi fost ceva infinit mai grav decat tsunami provocat de generalul Ion Mihai Pacepa. Dar Ilie Sarbu a ramas si este, in continuare, credincios sistemului.

A facut domnia sa o singura greseala cand, fara sa aiba aceasta intenţie, s-a devoalat. A privit in jur si a vazut ca multi dintre colegii domniei sale au stele de general. Iar el nu era nimic. Pentru ca nici nu ar fi putut fi. Secretul trebuia dus pana la sfarsitul sfarsitului. Si, intr-un moment de ratacire, domnul Ilie Sarbu a comis-o. A depus, pur si simplu, o cerere la SIE, solicitand sa primeasca si el niste grade. Ocazie cu care a ridicat, din prostie, coltul covorului. Si asa, cativa oameni mai bine informati au aflat ce si cum.

Tata-socru si-a facut datoria pana la capat. A manipulat tot ce putea fi manipulat, in mai multe Guverne si in mai multe Parlamente. A blocat legi cu care sistemul nu era de acord. A promovat legi ale sistemului. A impins, peste bord, indezirabili ai sistemului. A promovat noile esaloane. Pana cand, si-a promovat si ginerele. Nu fiindca era ginere. Ci, fiindca era parte a sistemului. Sarcina de serviciu.

Acum, ordinul pe unitate este ca tata-socru sa faca pasul inapoi. Nu Liviu Dragnea il da peste cap ca efect al rivalitatii sale cu Victor Ponta. Aceasta este doar aparenţa. Sistemul il retrage pentru ca rolul sau a fost compromis. Si pune, in schimb, sistemul pe cine trebuie. O sa vedeti! Iar pe Ilie Sarbu nu il abandoneaza. Il duce intr-o sinecura.

Comenteaza