Diferența dintre inchiziție și Direcția a V-a este DNA

Un personaj pe care nu îl cunosc decât din vedere. Pe care nu l-am votat în Senat, atunci când a fost ales judecător al Curții Constituţionale. Dar despre care știu că s-a pronunțat împotriva Legii „Big Brother". O lege dorită și râvnită chiar de servicii și de către DNA. Care permite acestor instituții să scotocească, fără a răspunde în față nimănui, prin viața personală a oamenilor. Nu cumva Toni Greblă este pedepsit?

Să admitem că un judecător al Curții Constituţionale, care până la urmă este un cetățean oarecare, dar pus în postura de a servi interesul public, a săvârșit o infracțiune. Să admitem că cele câteva găini mai mari, numite struți, ținute în ogradă de socrii săi, ar constitui o fermă. Un fel de grup organizat de zburătoare. Și că demnitarul nu a informat, în scris, societatea românească asupra acestui fapt. Și să mai admitem că ar fi primit cu împrumut, de la finul său, o mașină pe care a folosit-o un timp.

Să admitem, deci, că domnul Toni Greblă a încălcat grav legile acestui stat. Întrebarea pe care mi-o pun imediat, în calitatea mea de persoană care nu se lasă ușor zăpăcită de execuțiile în piața publică, cărora le cad victime, deavalma, într-o cadență îngrozitoare, atât vinovați, cât și nevinovați, este de ce înaltul magistrat al Curții Constituţionale a fost ridicat de acasă cu mascați și de ce nu a fost, pur și simplu, invitat la DNA pentru o audiere?

În paranteză fie spus s-a cam pierdut acea bună practică din trecut, utilizată pe larg în lumea civilizată, ca procurorii să se mai și deplaseze pe teren pentru asemenea prime contacte sau chiar declarații. De ce, din nou, la spectacol au fost invitate televiziunile? De ce curg din nou informaţii „pe surse"?

Până la proba contrară, acordându-i acestui domn, Toni Greblă, prezumția de nevinovăţie, și observând cum procedează DNA, nu am cum să nu mă întreb dacă nu cumva sistemul îi plăteşte acestuia o poliță. Pentru că nu a fost disciplinat. Urmează, cumva, și Mona Pivniceru? Pentru că și această doamnă este judecător al Curții Constituționale și nici această doamnă nu a fost de acord cu încălcarea, prin lege, a celor mai elementare drepturi ale omului.

Contemplând acest carnagiu, cu sânge vinovat pe pereți și cu sânge nevinovat pe pereți, operat de o instituție scăpată de sub orice control constituțional și democratic, care, pur și simplu, tăie și spânzură, devenind pe zi ce trece atotputernică și înlocuind toate celelalte instituții ale statului pe care le devastează, ajung, fără să vreau, la concluzia că m-am înșelat atunci când am crezut că DNA este urmașa Direcția a V-a a Securității statului. Direcţie care și ea tăia și spânzura.

Numai că o făcea sub controlul Partidului Comunist Român. Deci, cât de cât, un reglaj se putea face atunci când Direcția a V-a derapa. Și m-am înșelat şi atunci când am crezut că tendința este ca acest DNA să se transforme într-o inchiziție modernă. Din simplu motiv că inchiziţia avea un crez. Lucra oribil și sângeros, dar lucra în numele unui principiu.

Atenție, atacând în acest mod toate instituțiile, amestecând deliberat infractorii cu personaje incomode, DNA riscă să se transforme într-o putere neconstituţională a statului român.