Fostul-viitor premier şi invizibila opoziţie

Fostul-viitor premier este Gabriel Oprea. Simpatic sau antipatic, apreciat sau nu de analistii politici, generalul cu patru stele a stat, pana zilele trecute, in carti. In cartile mari ale jocului politic.

Era astfel pozitionat incat ar fi putut face o miscare decisiva. Si sa devina premier. Culmea, jucand la doua capete. Premier fie al actualei majoritati, fie al unei noi majoritati. Dar a ratat. La fel cum, in cealalta parte, constatam o ratare inca si mai grava. A PNL.

Gabriel Oprea, cu cei 40 de parlamentari ai sai, putea hotari si a hotarat soarta motiunii de cenzura. A ales sa o ingroape. Si sa ramana secundul lui Ponta. Asa cum s-au aranjat planetele la Bucuresti, el ar fi avut sansa de a pune capat acestei guvernari si de a prelua el insusi conducerea Executivului. Pastrand actuala majoritate. Si convingandu-l pe Liviu Dragnea ca alta sansa nu exista pentru ca PSD sa continue sa butoneze Executivul. In ultima instanta, daca liberalii ar fi stiut ce vor, el ar fi putut proceda identic, intr-o noua majoritate parlamentara.

Multa lume rasufla usurata afland cum domnul Gabriel Oprea si-a mancat singur norocul. El a devenit, pur si simplu, un fost-viitor prim-ministru. Daca domnul general ar fi ajuns, totusi, in fruntea Executivului, indiferent in ce formula, el ar fi asigurat, de bine, de rau, tranzitia, pana la alegerile din 2016. Dar ce fel de tranzitie? Multi spun ca ar fi militarizat si mai mult Romania. Altii afirma ca ar fi lovit si mai mult in libertatile democratice si, in primul rand, in libertatea presei. S-a vazut ce s-a intamplat atunci cand a iesit la lupta, la baioneta, cu televiziunea publica si i-a luat gatul lui Stelian Tanase. In fine, unii concetateni din tara sau din afara tarii sustin ca domnul Gabriel Oprea este un plagiator. Si care a favorizat multi alti plagiatori. Dar despre morti, numai de bine.

Totusi, ce se intampla insa cu cei vii? Sau mai bine spus, cu cei care vor sa para vii? Ce se intampla, pana la urma, cu Partidul National Liberal? Astazi, intr-o postare pe blogul sau, Stelian Tanase isi pune o intrebare de bun simt. "Cine conduce PNL?". Si o a doua intrebare. Tot de bun simt. "Care este relatia PNL cu Iohannis?". Cred ca aici este, de fapt, marea problema. Si explicatia faptului ca PNL se cam da cu capul de sticla. Sau cu capetele. Pentru ca, la intrebarea cine conduce PNL, pentru electoratul acestui partid si, evident, pentru opinia publica, raspunsul este neclar. Alina Gorghiu? Ar putea sa conduca PNL, daca stam sa ne gandim, fie si numai la faptul ca, la momentul in care s-a decis fuziunea, dar si ulterior, pana azi, zestrea PNL, in materie de numar de alesi si de pozitii ale acestora, este substantial mai mare. Un alt raspuns ar fi ca PNL este condus de Vasile Blaga. In definitiv, nu el este cel care si-a dovedit talentul, forta organizatorica, cu ocazia alegerilor prezidentiale din 2014? Ce anume a oprit elanul de atunci? Sau poate PNL este condus de catre presedintele Klaus Iohannis. Nu cumva PNL este bicefal tocmai pentru ca presedintele sa poata "divide et impera"? Dar cum ar putea conduce Iohannis PNL? Prin telepatie? Pentru ca nu prea stim, din agenda prezidentiala, ca ar avea loc intalniri cu cei doi lideri. Sau au loc intalniri, dar pe ascuns? Este stilul lui Iohannis sa conduca pe ascuns? Este Iohannis un sforar? Eu unul ma indoiesc.

Asa ca, la prima intrebare pusa de Stelian Tanase, eu nu am un raspuns. La fel cum nu pot raspunde nici la cea de-a doua. Intr-adevar, relatia dintre Klaus Iohannis si PNL este foarte neclara. Eu cred ca PNL nu stie sau nu poate sa sustina demersurile prezidentiale. In aceste conditii, presedintele, tratat cu ostilitate de catre PSD si de care ALDE si ambiguu de catre UNPR, este, practic, lipsit de orice suport politic. Si nici in servicii nu prea are un suport, atata vreme cat a fost incapabil sa decida schimbarea intregii garnituri si instalarea, asa cum se obisnuieste in alte state democrate, a unei noi echipe. A echipei lui. In care sa poate avea deplina incredere.

Ma gandesc ca toata situatia politica de la Bucuresti, asa alandala cum este, s-ar putea reaseza, iar Romania s-ar putea relansa, atat in plan investitional, cat si in ceea ce priveste consolidarea institutiilor democratice, atat de deteriorate in cei zece ani de regim Basescu, cu o conditie minima. Aceea ca opozitia sa fie adjudecata de actorii politici reali. Nu de catre Elena Udrea. Nu de catre Traian Basescu. Ci de catre PNL.

Dar care PNL? Cred ca este de maxima urgenta ca domnul Vasile Blaga sa faca pasul inapoi. Sa o lase pe Alina Gorghiu ca unic presedinte al acestui partid. Iar el sa fie secundul. Fie prim-vicepresedinte, fie presedinte executiv, fie secretar general. Iar in tara, imediat, si nicidecum in 2016, conducerilor bicefale sa li se puna capat. Pretutindeni sa fie ales, in mod democratic, cel mai bun. Si mai departe, toti cei care au facut parte din guvernele anterioare, atat de hulite de cetateni, trebuie sa iasa din prim-planul PNL. Si mai departe. Partidul, pentru a fi consecvent cu principiile pe care le enunta, cu cele sustinute de Klaus Iohannis si cu alegatorii care l-au promovat pe acesta in cea mai inalta functie in stat, ar trebui sa-i treaca, imediat, in plan secund pe toti cei care au probleme cu justitia. Indiferent daca se prezuma sau nu ca ei sunt victime ale unei operatiuni de politie politica. In uriasul gol care se va crea astfel, vor trebui, de jos in sus, sa vina liberali valorosi, care exista, slava Domnului, in tara, dar au fost impiedicati sa promoveze.

Daca in ceea ce il priveste pe Gabriel Oprea, meciul s-a sfarsit, in privinta PNL mai exista timp. Dar nu foarte mult.