Ardeleanul Cozmin Guşă, un optimist exagerat de bine informat, pompează aer cald într-un balon cu chip de prostănac. Speranţa îi dă ghes: speranţa că toamna îl va găsi pe prezidenţiabil înălţat spre văzduhurile electorale, doar pentru a coborî mai apoi în curtea de la Cotroceni, chiar în vremea primilor ghiocei.
După ce a plimbat ursul câţiva ani, dl Guşă l-a lăsat în grija celeilalte jumătăţi de PIN, s-a pus bine cu toată presa şi s-a oferit să-l plimbe puţin într-un pelerinaj mediatic şi pe protejatul său politic, să-l miroasă boborul în noua înfăţişare războinică. I-a pus în faţă texte spilcuite şi alese cu grijă şi i-a dat drumul în lume. între timp, îşi face cruci cu limba-n gură să nu-i scape micuţului porumbeii pe gură, că se duce naibii toată vrăjeala.
îşi tocmeşte aliaţii să dea cu fumigene când copiii de la bloc nu-l slăbesc din şuturi în fund şi asmute câinii de pază ai democraţiei pe urmele celor mai îndărătnici. Cubuleţele de zahăr şi biciuşca înmuiată în oţet sunt de ajuns să-i strunească până şi pe cei mai nervoşi coioţi de pază, dacă se încumetă careva să-i încurce ploile războinicului de miniatură, atunci când se joacă de unul singur de-a “bărbaţii de stat”.
în lunile care vin, multe vor fi ocaziile în care ne vom aminti să nu mai spunem niciodată “niciodată”. Precum nişte ursari profesionişti, călcând pe urmele talentatului domn Guşă, vedetele ţării vor obţine producţia cincinală de circ în nouă luni şi jumătate. Pâinea şi peştii le vor ieşi pe guri în fluvii de bunăstare orală, spre deliciul sincretic al privitorilor cu foamea-n gât. Aidoma domnişorilor de pension, care nu au dreptul să rateze fazele iniţierii lor în viaţa adevărată, şi Mirciulică D’Arc va lepăda centura de castitate primită de la Zeus şi va figura în distribuţiile unor superproducţii de neam prost, în prime time, alături de boarfele de serviciu pe care va trebui să le întreacă în popularitate.
Butaforia: frizură de Tony Blair, zâmbet de Obama, pasiune de Giuleşti, eroism feciorelnic de Ioană de Orléans, non-conformism ŕ la Mazăre şi chitroşenie iliesciană, toate i se vor lipi cu scotch de chipul clipicios şi gol, ca pe o paiaţă scoasă la produs. Vom avea cea mai răsunătoare pildă a faptului că malaxorul mediatic şi fabricanţii de imagine lucrează, până la urmă, cu materialul clientului. Şi că oricât ai fi de priceput, nu poţi face să pocnească un bici, dacă materialul nu corespunde defel.
