Mă rog, poate ar trebui să vorbesc doar în nume personal. Prin prisma a două "entități" care mă definesc, cea de român, respectiv cea de jurnalist, am urmărit și eu ca tot omul cu un televizior în casă, ultimele evenimente aferente cursei electorale în doi, pentru Cotroceniul convertit la "cuibușor de nebunii" de către actualul președinte, Traian Băsescu. Privind la plictisul din cele două dezbateri, mă gândeam cât de fad va deveni Cotroceniul; va fi ceva demn de un muzeu fără trecut și fără vlaga unui promițător viitor.
Îl vedeți pe vreunul dintre cei doi, Klaus Iohannis sau Victor Ponta (credeți-mă că i-am scris strict în ordine alfabetică, nicidecum în ordinea vreunei preferințe electorale) să sară gardul de la Cotroceni să scape de SPP pentru a răspunde hipnozei induse de chemarea vreunei sirene, fie ea blondă, roșcată sau brunetă, însă căptușită congenital cu voluptate? Mai credeți în bucătarii-spp-iști care descarcă vagoanele de whisky sau bourbon pe ușa din spate a bucătăriei?
Pe niciunul dintre cei doi doritori nu-i văd capabili să organizeze un bal mascat sau princiar pentru lumea bună și simandicoasă a diplomației mondiale; în cel mai rău caz, pot prevede un haloween cu fantoma ușor afumată și amuzată (hă!hă!hă!) a unui pirat destoinic. Dacă poți separa omul Traian de lighioana politică Băsescu, categoric te-ai alege cu un personaj simpatic și carismatic în felul lui, ai avea parte de un personaj pe care l-ai dori la chefuri pentru întreținerea atmosferei. Din păcate noi, muritorii de rând, am avut parte de lighioana politică și asta a fărâmițat speranțele noastre, ne-a întristat și ulterior învrăjbit. Clar că nici Ponta și nici Iohannis nu vor avea același traseu în virtuala atitudine prezidențială.
Va fi trist la Cotroceni pentru că va fi trist și în țară. Oricare va porni căldura în șemineul bibliotecii Cotroceni, în ajunul Crăciunului, nu va sfinți acel loc, mai degrabă îl va transforma într-un mausoleu al tăcerii și discreției maxime. Este foarte adevărat că tânărul Ponta este mai viu decât dascălul Iohannis, dar viul lui Ponta este un viu artificial, un viu pus în mișcare doar de fiziologia umană. Diferența dintre cei doi este una strict lingvistică, unul vorbește germana celălat ba; ambii sunt construiți cam la fel, ambii sunt lipsiți de credibilitate, ambii mint cu aceeași lipsă de aplomb. Mai există o diferență totuși. Lui Klaus i se cam fâlfâie nemțește de clica din jurul lui, pentru că el s-a trezit cu ea doar în calitatea sa de candidat prezidențiabil și nu prea au fost împreună în concedii la ski și la bălăceală, pe când monșer Ponta are niște promisiuni de onorat, promisiuni fără de care nu s-ar fi aflat în poziția prezidențiabilului.
Unul dintre ei va întrista din 22 decembrie Cotroceniul și România și prezența amândurora în turul doi îmi dă fiorii unei transpirații reci, precum cea pe care o simțeam pe vremea fostului împușcat când mă visam fugind din țară, trecând Dunărea înot sau trecând târâș pe coate granița cu Ungaria. Dacă nu am părăsit aceasă țară până acum, spre dezamăgirea altora nu o voi face nici în viitor, fie el apropiat sau îndepărtat. Cred că sunt legat de țara asta prin pământul, istoria și valorile ei puține; toate cele enumerate anterior le numesc gravitație românească, acel ceva care ne-a ținut în viul supraviețuirii, un viu complet străin unui Iohannis sau Ponta (menținând aceeași ordine alfabetică)...
