Justiția merge la examenul de corigență. Este inevitabil

Timp de șase luni, acest cetățean, care nu făcuse altceva decât să-și revendice niște bani cuveniți de la doamna Livia Stanciu, a fost lipsit de libertate. Nu spune nimeni că o justiție puternică și independentă nu poate și greși. Din când în când. Dar, în mod obligatoriu, greșeala trebuie reparată. Imediat. Ceea ce nu s-a întâmplat în acest caz. De aceea, justiția română a rămas corigentă. Iar acum merge la examen. Va trece sau nu?

Ar fi fost o simplă eroare a unor procurori care au concluzionat eronat că, solicitându-și banii înapoi, un cetățean, în speță Mariana Rarincea, a șantajat, și a unor judecători care au apreciat, de nu mai puţin de cinci ori, că doamna Mariana Rarincea trebuie ținută după graţii. În arest preventiv. Dacă și numai dacă cazul ar fi fost unul obișnuit. Numai că, la celălalt capăt al „dreptăţii" s-a aflat nimeni altul decât capul executiv al justiției. Respectiv, președinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aceasta, fiind direct interesată în cauză, a reclamat un șantaj. Șantajul, vezi Doamne, făcut de doamna Mariana Rarincea s-a dovedit a fi inexistent. Printr-o hotărâre definitivă a Curții de Apel. În consecință, șantajul nu a existat. Neexistând șantajul, există în schimb altceva. Și anume, un denunț calomnios. Făcut de doamna Livia Stanciu împotriva bietei femei. Denunțul calomnios este definit prin legea penală și se pedepsește ca o infracțiune. Doamna Livia Stanciu, ca întâiul stătător al justiției române, cunoaște la perfecție, sau cel puțin așa se presupune, definiția infracțiunii.

Prin urmare, nu putem decât prezuma - și această prezumție este de bun simț - că a făcut un denunț calomnios cu bună știință. Și cu rea-intenție. Expunând în acest fel o persoană, nu numai oprobiului public, nu numai unei anchete rușinoase, nu numai pericolului de a fi condamnată și întemnițată, ci și, fapt care s-a consumat, lipsirii acesteia de libertate timp de șase luni, pe care a trebuit să le petreacă în beciurile insalubre și inumane ale arestului poliției.

Cum în orice stat se întâmplă ca justiția să comită erori, în orice stat în care justiția funcționează în mod acceptabil, atunci când eroare este dovedită, mai ales într-o situație atât de gravă, cei vinovați părăsesc ei înşişi sistemul sau sunt scoși imediat din sistem. Pentru a fi mai exact, până acum, doamna Livia Stanciu ar fi trebuit să demisioneze sau să fie demisă din funcția de președinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Demisă la solicitarea CSM, de către președintele României. Și la fel ar fi trebuit să se întâmple și cu responsabilii din procuratură. Adică, cu cei care au pus în operă denunțul, tot într-un mod ilegal, și au solicitat, de cinci ori, ținerea sub arest preventiv a doamnei Mariana Rarincea. Șefa acestora, fiind doamna Laura Codruța Koveşi.

Întrucât până în prezent cei vinovați nu au demisionat, nici nu și-au cerut scuze, nici nu și-au asumat răspunderea, iar cei obligați să-i controleze și să-i sancționeze dacă au greșit nu au reacţionat în niciun fel, rezultă că, în fața unui examen, din punct de vedere juridic banal, dar extrem de greu din punct de vedere moral, justiția din România a rămas corigentă.

Până la repetenție mai e un singur pas. Iar pasul este dat de examenul pe care, acum, după corigență, justiția îl poate promova sau, dimpotrivă, îl poate rata. Din această perspectivă, cazul Mariana Rarincea reprezintă o piatră de hotar. Va fi ori, ori!