Marele phoenix

Marele phoenix
Neam dârz şi mândru, care-şi transformă suferinţele în armură şi motivaţie. Energic, rafinat, poetic, dar imposibil de învins. În secolul XVI, Transilvania le-a dat un rege, iar regele a dat Transilvaniei o universitate la Cluj. Parteneri la greu, în secolul XXI sunt un exemplu performanţă şi renaştere.

Ambasadorul Poloniei a vizitat Clujul vinerea trecută. (Oraşul e pe lista fondurilor de investiţii poloneze şi a BERD, cu cel puţin o injecţie de 153 de milioane de euro în 2013 într-o mare corporaţie locală). Preţ de o oră, am văzut expus profilul unei economii bine gândite, al unei economii deştepte. Îmi dădea o senzaţie de triumf şi de regret : triumf pentru că Europa îşi dovedea utilitatea, regret pentru că realităţile de-aici sunt zdrobitor inferioare succesului polon.

Polonia a acumulat, într-un deceniu, avantaje la care restul Europei central-răsăritene visează doar. Cifrele sunt imbatabile. În 10 ani, şi-a dublat produsul naţional la aproape 400 miliarde euro (al nostru în 2013 este sub al lor în 2003), puterea de cumpărare a crescut cu 68%, şomajul atinge de 9,6% (faţă de 10,3% media europeană). A atras 92,4 miliarde din fondurile puse la dispoziţie (100%), are un excedent comercial de 24 de miliarde cu restul statelor Uniunii ; investitorii i-au adus peste 180 de miliarde, iar Polonia a investit la rândul ei 31 de miliarde în alte ţări UE. A construit 673 de km de autostradă, 808 km de şosele expres, 36 de mii de km de canalizare, ş.a. 160 de mii de proiecte au fost finanţate din surse europene până acum şi încă 20 de mii sunt în progres. 1 milion 400 de mii de ferme au primit ajutoare de 13,3 miliarde euro. Ţara este legată de 100 de destinaţii din lume (doar 25 în 2003). E între primele 25 de economii ale lumii, supravieţuind abil perioadei de criză, cu participare efectivă în dezbaterile Europei şi ale NATO, cu o activitate invidiabilă în Parlamentul European, capabilă să formeze coaliţii internaţionale.

Şi-a construit poziţia de forţă pentru că gândeşte în termeni de putere şi influenţă : eterna problemă a mentalităţii. Zece ani după aderare, e o ţară cu rang înalt, parte a naţiunilor decidente în Europa, cu o greutate redobândită calculat şi perseverent în afacerile continentului. E marea revanşă asupra unui destin sufocat politic aproape un secol şi un sfert după 1795, recompus după Primul Război mondial numai pentru a fi jertfit dublei barbarii bolşevico-naziste şi apoi prizonieratului stalinist. Polonia îşi recuperează demnitatea nu doar pentru anii de comunism, ci pentru ultimele două secole şi un sfert. Demnitatea e cea mai puternică motivaţie a unei naţiuni ; e singura care îmbină energie, pasiune şi libertate - şi nu cade în ridicolul naţionalismului de tarabă.

Favorurile Occidentului din anii '90 au venit pentru că Polonia a ştiut să convingă pe drumul ei european şi atlantic ; pentru că a fost o dizidentă a Estului roşu, cu o societate civilă, o intelectualitate şi forţe sociale alternative care ştiau că Polonia trebuie readusă în Apusul de care fusese desprinsă. Face parte din Grupul Vişegrad, a recalibrat grupul Celor Mari din UE, nu ezită să pună la punct rapid Marea Britanie sau Franţa când Londra şi Parisul sar peste calul bunului-simţ ; preşedinţia Consiliului European - preşedinţie-far a Uniunii - a revenit polonezului Donald Tusk, pentru 7 ani prim-ministru al ţării sale şi prim autor al marii ei ascensiuni recente. Şapte ani : stabilitate pe care o pot invidia şi democraţiile exersate ale Vestului.

Forumul Economic Internaţional de la Krynica - urmărit de mass-media de calitate (Financial Times, Bloomberg, Wall Street Journal, Reuters, ş.a.) - reuneşte anual peste 2500 de participanţi, cu personalităţi de talie mondială, în 150 de grupuri de discuţii pe macroeconomie, business şi management, pe energie, inovaţie, politici de sănătate, noua economie, Stat şi reforma Statului, societatea civilă, Uniunea Europeană şi vecinii ei, pe securitate internaţională şi politică internaţională. (Roşesc gândindu-mă la pretenţioasa puţinătate a ‘forumurilor economice' dintr-o bineştiută capitală a sud-estului european... Încerc să mă abţin.)

Şi totuşi Polonia nu se culcă pe lauri. Cu o Europă problematică, economia îi dă semne de oboseală pe final de 2014. Guvernul nu se lasă nepregătit. "Agenţiile de supervizare a politicilor monetare şi fiscale îşi schimbă strategiile - iar oamenii politici, modul de gândire", observa în septembrie Financial Times. Agenda lor vizează scăderea deficitului bugetar şi a datoriei publice, printr-un echilibru între creştere economică susţinută şi disciplină financiară. Să fie! Voinţa lor o merită.

Polonia e credibilă. Îşi dezvoltă un soft-power, un brand de ţară şi o atractivitate tradusă şi-n multiplele plecări Erasmus ale studenţilor noştri la Varşovia şi Cracovia. Ţara place, e primitoare şi umană, o descoperă surprinşi. Mulţi s-ar duce înapoi. E de înţeles ; găsesc acolo o atmosferă familiară şi un model de dezvoltare europeană ferm şi bine înrădăcinat - unul pe care România l-a ratat şi continuă, atroce, să-l rateze. (Se vede în alegerile de-acum ; dar de ele şi drojdia lor mi-e absolut scârbă să vorbesc...)

Pentru Polonia, zdrowie!

 

Comenteaza