Mijloacele trădează scopul

Cred că nu este deloc întâmplător faptul că domnul Gabriel Oprea a făcut, în mod public și explicit, afirmația consemnată mai sus. Convingerea mea este că el a vrut să dea un semnal. Și anume, că este curtat de regimul Klaus Iohannis. Și de ce ar fi el curtat, pentru cea mai înaltă funcție în Executiv, în condițiile în care nu conduce vreun partid care să-și fi câștigat poziția în urma unui proces electoral? Și nici așa cum este el, UNPR-ul, „o oaste de strânsură", cum pe bună dreptate afirmau simultan și, apoi, în momente diferite, atât liderii PSD, cât și liderii liberali, nu a reușit să aibă, totuși, suficient de mulți parlamentari pentru a reprezenta o forță cât de cât redutabilă. Sau comparabilă cu cele două mari formațiuni politice. UNPR, creație a unui om al serviciilor, dar care afirmă sus și tare că este emanația exclusiva a Armatei, partid nășit la origine de Traian Băsescu și de Florian Coldea, nu reprezintă, așa cum de altfel afirmă toți analiștii, decât o forță de tip balama. Care înclină după împrejurări, cu puținii săi parlamentari, balanța între două puteri relativ egale, balanța între stânga și dreapta.

Și atunci se pune, firește, întrebarea: cum de este totuși ales domnul Gabriel oprea, atât de unii, cât și de ceilalți, pentru a fi plasat în fruntea Executivului României? De ce și PSD și, iată, conform afirmaţiilor lui Oprea, și PNL își asumă riscul de a pune o persoană de calibrul lui Oprea într-o poziție atât de importantă, în ciuda faptului că este cu totul și cu totul neobișnuit că un stat al Uniunii Europene să aibă drept prim-ministru un militar?

Mai mult chiar. Gabriel Oprea ține să sublinieze, în fiecare discurs al său, că este purtător al unei uniforme militare și că va conduce Executivul așa cum este condusă o armată. Să ne facem că nu observăm faptul că, de fapt, Gabriel Oprea nu a condus nimic în viață lui, în materie militară. Nici măcar un pluton. Să ne facem că nu observăm faptul că el a dobândit cel mai înalt grad militar posibil, de general cu patru stele, fără ca România să fi purtat, în perioada carierei sale, vreun război în care cel mai înalt militar al României să se fi remarcat prin ceva. Să ne facem că nu observăm detaliul că dintre cele două obiective urmărite de Oprea şi pe care le-am intuit la timpul respectiv, cel de a ajunge prim-ministru și celălalt de a fi înălțat la gradul de mareșal al României, unul a fost deja îndeplinit. Dar chiar dacă nu observăm aceste detalii, rămâne, totuși, o întrebare.

Întrebarea este: dacă nu cumva România se află în război, iar noi nu știm? Și dacă aflându-se România în război, partenerii noștri euroatlantici l-au determinat pe președintele Klaus Iohannis să opteze pentru a instala în fruntea Executivului un militar? Dacă așa stau lucrurile ar trebui să ni se spună deschis. Sau nu care cumva Vasile Blaga s-a hazardat?