O mică piedică în calea uitării DNA

Când în fruntea Ministerului Justiţiei a venit Monica Macovei, aceasta a făcut o prestidigitaţie. Criticând vehement modul în care au decurs lucrurile în acest domeniu până la regimul Băsescu, Monica Macovei a reuşit să impună, prin intermediul majorităţii parlamentare de atunci, dar utilizând, cu abilitate sau mai degrabă cu viclenie, funcţionarea Uniunii Europene, care nu prea ştia cum arată harta reală a României, schimbarea radicală a sistemului. Vârfurile din justiţie urmau să nu mai fie desemnate de către Consiliul Superior al Magistraturii, institutie pe atunci extrem de demonizată atât de Băsescu, cât şi de Macovei, ci de către capul justiţiei. Evident, trecând prin filtrul formal al Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi prin filtrul, deloc formal, al preşedintelui.

Cu o viteză uluitoare, în baza noului mecanism de promovare, au fost schimbaţi şefii marilor parchete şi numite, în acelaşi sistem, toate ierarhiile de sub aceştia. Cu oameni ai sistemului băsist. Mă refer, exclusiv, la zona penală a justiţiei. Dar situaţia este asemănatoare şi la fel de nocivă - nu însă şi la fel de spectaculoasă - şi în ceea ce priveşte procesele civile ori comerciale. Timp de aproape zece ani, roţile dinţate ale justiţiei penale au fost turnate şi şlefuite cu migala, perseverenţă, de către tandemul Băsescu -Macovei.

Şi s-a ajuns unde s-a ajuns. În buna măsura se poate afima că avem un DNA care continuă şi valorifică, în condiţii de aparenta democraţie, experienţa, de tristă faimă, dobândită sub fosta Direcţie a V-a a Securităţii. Pentru ca lucrurile să fie şi mai clare, DNA a primit şi dreptul de a dispune de un serviciu secret, dotat cu personal de specialitate, cu aparatură sofisticată şi nesupus niciunui control, nici măcar formal, din partea vreunei instituţii a statului ori a uneia dintre celelalte puteri fundamentale. De aici, abuzurile incredibile săvârşite de procurorii DNA şi, apoi, omologate de către unii judecătorii numiţi şi comandaţi politic.

Pe scurt, cele de mai sus pot constitui o mică piedică în calea uitării. Pentru toţi cei care au avut şi au posibilitatea de schimba lucrurile. De a-i elibera total, atât de procurori, cât şi pe magistraţi, de orice ingerinţă politică. Singura condiţie este să existe, în acest sens, voinţă. Să spunem, că ea a lipsit din motive electorale. Peste o săptămână şi o zi asemenea motive electorale nu vor mai exista. Sunt tare curios cum va proceda majoritatea parlamentară.