Alt scenariu care, de asemenea, circulă, este că, de fapt, DNA abia acum acționează ca o instituție liberă. Și face ceea ce a fost împiedicată să facă în epoca Băsescu. Duce, cum s-ar spune, lucrurile până la capăt. Al treilea scenariu este că DNA întoarce armele. Și, pur și simplu, se pune la discreția noii puteri. Într-un mod vizibil. În fine, există și un al patrulea scenariu. Și anume că, DNA a intrat în concurență și în război deschis cu toate celelalte instituții ale statului. O luptă pentru întâietate. Deci, spun unii, o lovitură de stat. Interesant, nu?
Este poate prematur să alegem una dintre variantele de mai sus. Deși, fiecare dintre noi este tentat să pună degetul pe un scenariu. Indicându-l drept cel real. Și adevărul este că există argumente pentru susținerea fiecăreia dintre teze. Am și eu un scenariu dintre cele patru dar, mai aștept să văd dacă, totuși, nu mă înșel.
Până când va fi dat un răspuns, este bine să operăm cu câteva certitudini. Una este, de pildă, faptul că avem de a face, într-adevăr, cu o avalanșă de dosare penale, de rețineri, de arestări, în special din aceea zonă politică, până nu demult aflată sub protecția lui Traian Băsescu. De ce nu s-a întâmplat asta în toți cei zece ani ai regimului său, în ciuda faptului că au existat suficiente indicii și chiar probe că, cei mai de vază protejați ai săi participau la acte și fapte de înaltă corupție? Poate că, într-adevăr, DNA a fost liber să acționeze doar într-o anumită direcţie.
O a doua certitudine este extraordinara plajă pe care o acoperă aceste acțiuni DNA. Curte Constituțională, magistratură, clasă politică, clasa oamenilor de afaceri, presă, procuratură, poliție și toate făcute prin deschiderea unor dosare împotriva unor persoane aflate la vârful ierarhiilor. De unde sentimentul unora că DNA încearcă o lovitură de forță, arătându-și, într-un moment de tranziție, până la schimbarea integrală a regimului, puterea și forța. Evident, într-o colaborare strânsă cu vârfuri ale SRI și ale Justiției. Întâmplător sau nu, capii celor trei instituții sunt, fără excepție, plasați acolo de Traian Băsescu.
Și mai există, până una-alta, o certitudine. Toate instituțiile statului, toate categoriile vizate în trecut, în prezent sau, posibil, în viitor, de către procurorii DNA par a fi paralizate. Când există excese, și ele există și sunt vizibile, nimeni nu mai are curajul să reacționeze. Nici măcar comentatorii din studiouri. Ceea ce înseamnă că societatea românească este, la vârful ei, paralizată de frică.
Și poate ultima certitudine este că populația se bucură. Aplaudă. Cu mic, cu mare. DNA a devenit, realmente, cel mai popular jucător din România. Cum se întâmplă, de obicei, la început, atunci când cineva se suie pe podium. Când coboară, este cu totul altceva.
