PSD aplică tactica kamikaze. Pe dos

Numai astfel pot încerca să înțeleg telenovela care de desfășoară în Partidul Socialist. Un partid care guvernează. Care dispune, încă, de o majoritate confortabilă în Parlament. Care are un cuvânt cheie de spus în administrația centrală și locală. Care dispune de o armată de oameni plantați în toate instituţiile cheie ale statului. Inclusiv, în Procuratură. Unde, „cu mâna lui", Victor Ponta i-a promovat pe toți șefii marilor parchete. Și, cu toate astea, mărul PSD este ros pe dinăuntru. Până când nu mai rămâne nimic din el. Care este cauza?

Pierderea alegerilor de către Victor Ponta reprezintă, în mentalul unor fruntași PSD-iști, o veritabilă tragedie. Dovada că psihologic cel puțin, partidul a mizat totul pe această carte. A câștigării președinției. Eșuând, partidul a dat în fierbere. Iar acum, își riscă viitorul, pe termen lung.

Și astfel s-a declanșat operațiunea de tip kamikaze. Cu alte cuvinte, se lansează niște băieți curajoși din PSD, care suferă de sindromul buricismului - adică se cred buricul pământului - și încep să disece formațiunea politică. Și întreaga structură de conducere. Destructurează partidul în afară unui congres. Înaintea unui congres. Își imaginează că pot rupe ei gura târgului. Că pot să se transforme, peste noapte, în ispravnici. În această ecuaţie intră personaje precum Marian Vanghelie, Mircea Geoană și, mai nou, Sebastian Ghiță. Ați văzut? Ați aflat? Fiecare dintre ei tocmai și-a tras câte un partid. Câte un „nou PSD". Dacă lucrurile continuă așa, până la congres, praful și pulberea se alege din cel mai are partid al României.

Și, atenție! Toți acești indivizi kamikaze nu lovesc în adversarul lor politic, ci în propriul partid. Semnând atât sfârșitul lor, cât și, Doamne fereşte, sfârșitul PSD. Nimeni din afara PSD, mă refer la celelalte forțe politice, dacă stăm bine să ne gândim și să observăm cea ce se întâmplă, nu a atacat și nu atacă PSD. Nu există manevre din afara PSD, care să aibă drept țintă nedeclarată, dar reală, distrugerea partidului. Acești dușmani nătângi și sinucigași sunt toți, de la primul până la ultimul, oameni din interiorul PSD.

Și când te gândești cât de simplu ar fi fost un alt scenariu. În care, după ce Victor Ponta a pierdut alegerile prezidenţiale, să fi făcut gestul de onoare de a-și fi pus mandatul, cu adevărat, printr-o demisie, la dispoziția partidului, convocând în același timp, de urgenţă, un congres. Ce s-ar fi întâmplat? La congres, Victor Ponta ar fi fost confirmat în funcția de preşedinte sau nu. Dar partidul ar fi rămas, bine mersi, în picioare. Cu el la vârf. Sau fără el la vârf. În oricare dintre ipostaze, el și-ar fi păstrat funcţia de prim-ministru tot atât. Sau mai mult decât se va întâmpla acum, pentru că partidul ar fi rămas unit. Un partid în disoluție, pierde și Guvernul!