Războiul Rece cu Iranul a luat sfârșit

Dosarul nuclear, pentru că acesta este chintesența litigiului, a fost, în fine, închis. Mai puţin mă grăbesc să adaug rana deschisă, care încă sângerează, in relaţia Iran - Israel. Israelul continuă să se simtă ameninţat, atâta timp cât în Constituţia statului islamic - situaţie fără precedent în lume - scrie că statul Israel este un duşman declarat.

Semnatarii acordului istoric sunt Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța, China, Rusia și Germania, pe de o parte, și Republica Islamică Iran, pe de altă parte. Iranul acceptă, după negocieri lungi și sofisticate, un anumit nivel al controlului internațional în ceea ce privește bazele sale nucleare, practic, o limitare a ritmului de desfășurare al programului nuclear, în schimbul ridicării sancțiunilor economice. În felul acesta, unul dintre cele mai grave focare de război este stins. Iranul reintră, practic, în circuitul de primă linie al economiei mondiale.

Și, începând de la afirmaţia de mai sus, din nou, sunt silit să mă gândesc la impotenţa guvernanților noştri. Și iată de ce! În ciuda uriașelor tensiuni la nivel mondial, create de teama, uneori patologică, că Iranul ar putea să se înarmeze nuclear și ar constitui astfel o sursă majoră de pericol la nivel mondial, România a reușit, în plan diplomatic, o performanță rară. Menținând în toată această perioadă, nu numai relații diplomatice cu Iranul, nu numai relaţii la nivel parlamentar, ci și raporturi de apropiere și de colaborare, inclusiv în ceea ce priveşte buna desfăşurare a negocierilor.

Existau, din această perspectivă, toate premisele pentru ca lumea afacerilor din România, să se afle astăzi într-una dintre cele mai bune poziții de start în competiția care va avea loc pe bogată piață a Republicii Islamice Iran. Era limpede încă de acum un an că, mai devreme sau mai târziu, restricțiile impuse de embargou vor fi ridicate. Moment în care, cei care vor ști să fie primii pe piața iraniană vor realiza beneficii uriașe. Autoritățile de la București au fost bine informate în legătură cu această oportunitate. Dar nu au făcut nimic.

În mod normal, între Camerele de Comerț ale celor două state, în ultimul an, ar fi trebuit să se desfăşoare o activitate intensă, de natură să pună în legătură sute de firme românești cu sute de firme iraniene. În Iran pot fi făcute investiții uriașe, extrem de profitabile. Dar și capitalul iranian poate fi atras de România. Iranul este, nu numai unul dintre cele mai bogate state ale lumii, dar reprezintă și o uriașă piață de desfacere, cu cei optzeci de milioane de cetățeni ai săi.

Dacă astăzi, prin strădania Guvernului, oamenii de afaceri arfi fost pregătiți să profite de istoricul acord semnat la Viena, intrând imediat pe una dintre cele mai emergente piețe ale lumii, profitul acestora ar fi fost imens și, evident, la bugetul statului ar fi fost aduse contribuții substanţiale. Am asistat însă, din nou, la o ratare de oportunitate, la fel de mare și la fel de istorică cum este tratatul dintre Iran și puterile nucleare ale lumii.