România va fi un câmp de luptă

Criza va fi exacerbată. Până la alegerile legislative şi după, până când, într-o formă sau alta, Băsescu va pleca, această ţară va fi transformată într-un teren de luptă. Şi, în acelaşi timp, pentru marile puteri, într-un experiment la scara unei întregi naţiuni. Ce ar urma deci să se întâmple?

Odată reîntors la Cotroceni, Traian Băsescu va apăsa până la refuz pedala de acceleraţie. Făcând să duduie motoarele Parchetului, serviciilor secrete, CSM, ANI, CNSAS şi CNA. Dar şi motoarele externe aflate încă la dispoziţia să. Mă refer, desigur, la ambasadorii numiţi de el. Precum şi la ofiţerii serviciilor secrete plasaţi în diverse instituţii în străinătate şi care încă nu au putut fi retraşi de Guvernul Ponta. Ţinta lui Traian Băsescu va fi aceeaşi că întotdeauna. Adversarul politic. Nimicirea acestuia.

Cine este adversarul politic? Este USL. Şi cum ar putea fi nimicit USL, în condiţiile în care acesta se află, totuşi, la guvernare şi are un prim-ministru care nu poate fi schimbat decât prin voinţa Parlamentului? În care USL are o majoritate. Şi, în plus, cum ar putea fi nimicit USL dacă el este susţinut, aşa cum s-a văzut la locale, de o majoritate impresionantă a cetăţenilor României şi dacă, aşa cum s-a văzut la referendumul pentru demiterea suspendatului, USL are totuşi capacitatea, în condiţii de boicot, să scoată la vot opt milioane şi jumătate de cetăţeni, dintre care şapte milioane şi jumătate declarându-se ferm pentru demiterea politică a lui Traian Băsescu? Această demitere politică nu poate fi luată înapoi de nimeni. Nici de Curtea Constituţională, nici de altcineva.

La Cotroceni, Traian Băsescu va fi ca la Stalingrad. Înconjurat de camarila sa, de SPP, de STS, susţinut de o parte din SRI şi SIE şi de o mână de fanatici, incluzând aici şi o parte consistenta din PDL. În spatele lui Băsescu, oricât s-ar ascunde după deget, nu stă decât o minoritate. Ce poate face el în aceste condiţii?

Poate face multe. Poate bruia în fel şi chip activitatea Guvernului. Poate încerca să o discrediteze în plan intern şi extern, prin declaraţii publice. Îi poate aşeza la stâlpul infamiei pe liderii USL, pe miniştri, pe aleşii locali, care vor fi spionaţi şi împotrivă cărora vor fi invocate fel de fel de declaraţii, acte şi fapte pretins reprobabile. Poate deschide, în serie, cu ajutorul DNA, acţiuni penale împotriva membrilor Cabinetului Ponta, miniştrii urmând a fi suspendaţi iar Executivul, decimat sistematic. Poate refuza numirea altor miniştri, paralizând astfel activitatea Guvernului. Poate submina şi activitatea Legislativului, refuzând să promulge legi. Sau atacându-le la Curtea Constituţională, transformată de acum într-un instrument aflat la dispoziţia sa. Poate teroriza şi aresta în serie, tot cu ajutorul DNA ori a Parchetului, oameni de afaceri care susţin, prin grupuri de interese legitime, componentele USL.

Dar şi majoritatea parlamentară, direct sau prin intermediul Guvernului, are destule posibilităţi de a riposta. Urmează un carnagiu în care victimă constantă şi sigură este cetăţeanul român. Care l-a demis pe Băsescu.