Să nu ne temem, încă, de refugiaţi

Pur si simplu, in ciuda nenumaratelor declaratii, chiar ale unor oficiali, staff-ul Uniunii Europene nu a decis nimic. Si nici nu putea. Asa cum am mai incercat sa demonstrez si in alte prilejuri, si Romania este parte a oricarei decizii privind soarta refugiatilor. Fara votul Romaniei nu poate fi adoptata nicio solutie care sa vizeze tara noastra. Asa ca, in cele din urma, intreaga responsabilitate, pentru o optiune buna sau rea, cade, exclusiv, pe capul oamenilor politici de la Bucuresti.

Cum se va proceda? Candva, pe parcursul acestei luni, dar nu foarte repede, va avea loc o discutie la care vor participa toti sefii de state din Uniunea Europeana. In ceea ce ne priveste, va fi prezent acolo Klaus Iohannis. Si va fi adoptata o politica de principiu privind cel mai mare si cel mai periculos val migrator din ultimele secole. Dupa care, fiecare stat, in parte, va trebui sa opteze. Sa ia o decizie ferma.

In Romania, inca o data subliniez, o asemenea decizie, daca va insemna stramutarea unei populatii si nu primirea, pur si simplu, individuala de refugiati, asa cum s-a intamplat pe parcursul ultimilor douazeci si cinci de ani, presupune, cu necesitate, ca, in prealabil, sa fie modificat articolul 3 alineat 4 din Constitutia Romaniei. Ceea ce nu se poate intampla decat in urma unui referendum. Altfel, chiar prin consensul tuturor partidelor politice, oamenii politici ar comite o grava ilegalitate.

Pana una-alta, este de remarcat o precizare facuta de Ministerul Roman de Externe. Si anume ca, in nicio situatia, Romania nu ar primi mai multi refugiati decat numarul total al locurilor de cazare disponibile in acest scop. Iar cifra este mult sub 2000 de persoane. Daca tinem cont si de refugiatii care deja se afla in respectivele camine.

Restul este propaganda pura. Si de-o parte si de alta. Sau, scenarii menite sa influenteze o decizie care nu poate fi luata altfel decat democratic si in acord cu legea fundamentala a tarii. Este firesc ca Germania, principalul responsabil european pentru declansarea acestei mega-tragedii, care a lovit populatiile din mai multe state, sa isi asume, pana la un punct, raspunderea. Si sa declare ritos, prin vocea cancelarului, ca va primi atat de multi refugiati cat este nevoie. Iar apoi, abil si discret, sa incerce, alaturi de Franta, de Olanda si alte state responsabile, sa impinga efectele asupra unor guverne si natiuni care nu au avut nicio implicare in declansarea razboaielor civile care au distrus structurile unor state, declansand o veritabila drama, in plan uman. Si unde altundeva ar putea fi impinse efectele acestei mareei, care risca astfel sa se transforme intr-un tsunami, decat spre statele din periferia Uniunii Europene. Si, de aici, au fost date publicitatii cele mai halucinante stiri. Inclusiv amenintari, mai mult sau mai putin voalate, cum ca statele care vor refuza sa primeasca refugiati vor putea fi sanctionate. Propaganda si atata tot. Dar o propaganda din ce in ce mai violenta si mai murdara.

Nu pot sa nu inchei aceste consideratii, prin care remarc ca, in sfarsit, o institutie a statului roman incearca sa limpezeasca situatia, fara a mai face doua precizari. Prima este ca ma bucur ca, in fine, cel care a jurat sa fie primul aparator al Constitutiei Romaniei si a fost presedinte al acestui stat timp de zece ani s-a trezit si dupa ce eu am transmis, in mod repetat, cateva semnale de alarma in acest sens, a catadicsit sa citeasca Constitutia. Si chiar sa se prezinta cu ea in mana la un post de televiziune. Pentru a se preface ca este descoperitorul articolul 3 alineat 4 din legea fundamentala. Un comportament tipic pentru lipsa de onoare care il caracterizeaza pe Traian Basescu. Teatru de doi lei. A doua remarca este ca, mai devreme sau mai tarziu, buimaceala de care au dat dovada institutiile statului pe tema refugiatilor, Presedintie, Guvern si, in primul rand, serviciile secrete, va trebui decontata. Mai bine mai devreme decat mai tarziu.