Se agită, din nou, tema disoluției Ardealului

Iar dacă este așa, avem de a face cu un act de trădare națională, care, ca să ne doară capul de tot, este săvârșit de un ofițer acoperit, care a jurat credință steagului românesc. O temă numai bună pentru mijlocul lunii martie.

În fiecare an, la mijlocul lunii martie, în Ţinutul Secuiesc avem de a face cu ample mișcări de secesiune. Pe care, organizațiile iredentiste maghiare le definesc, în mod elegant, mișcări pentru autonomie. De fapt, aceste organizații, pe sub nasul autorităților române, înțelegând prin autorități și Consiliul Suprem de Apărare al Ţării și președinția și Palatul Victoria și Ministerul Afacerilor Externe și cele două principale servicii secrete, SRI și SIE, au făcut toți pașii necesari pentru a declanșa o secesiune. Adică, ruperea teritoriului național.

Autoritățile din Ţinutul Secuiesc, până la urmă, cu acceptul tacit al oficialilor de la București și cu sprijinul nemijlocit al celor de la Budapesta, au reușit câteva performanțe notabile. O simplă enumerare ne face să ne treacă toți fiorii pe noi cei care, prin istoria moșilor și strămoșilor noștri, suntem atât de mult legați de Transilvania. Ținutul Secuiesc, autointitulat Ţara Secuilor, dispune, în acest moment, de un drapel, de un imn, de o armată - veritabile unități paramilitare, antrenate atât în Români, cât şi pe teritoriul Ungariei - de o reprezentanţă proprie la Bruxelles, pe lângă Uniune Europeană, într-un sediu oferit de statul maghiar. Ba mai mult chiar, și-au tipărit și o monedă, pe care, încă, nu au pus-o în circulație. Au existat nenumărate tentative de organizare a unui referendum - act final al separării de România - și ne aflăm la un pas de a afla că, așa-zisă ţara a secuilor, dispune și de un parlament propriu. Care îi asigură fundamentul politic în vederea autoguvernării.

Și nu trăim într-un moment istoric oarecare. Și nici într-un spațiu geopolitic oarecare. La granițele României există deja, așa cum o confirmă, în fine, oficialii de la Washington, o invazie rusească. În două dintre scenarii, cât se poate de probabile, această invazie militară rusească ar putea să se întindă până la Transnistria și Gurile Dunării. Mai mult, descreierați de la Moscova amenință, chiar România, cu o invazie.

În acest context, o putere politică cu capul pe umeri ar trebui să fie extrem de atentă ca, în România, Moscova și alte forțe ostile să fie lipsite de instrumentele necesare pentru a provoca dezordini grave sau chiar majore, cum ar fi o declaraţie de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Care, cine știe, în contextul internațional, extrem de delicat, ar putea fi trecută cu vederea, adică tolerată, adică acceptată de către statele europene. Din păcate, nu vedem nimic din ceea ce ar putea caracteriza vigilența unui stat responsabil pentru o istorie datorată, nu numai moșilor și strămoșilor noștri, ci și urmașilor noștri.

În acest context, nu pot să-mi reprim tentația de a reveni, în mod insistent, asupra unor solicitări mai vechi, dar extrem de actuale, pe care le-am formulat pe adresa viitorului președinte al României. Atunci când nu se ştia cine va fi acesta. Acum, acest trecut a devenit prezent. Așa că, revin și semnalez domnului Klaus Iohannis următoarele, citând dintr-un demers editorial mai vechi.

„Ţinutul Secuiesc este la un pas de secesiune. Organizațiile maghiare de acolo au pregătit, cu sprijin de la Budapesta, pas cu pas, o separare „paşnică" de România, în interiorul și cu sprijinul Uniunii Europene. Tare mi-e teamă că generația mea va trăi această tragedie. Afirmațiile unor lideri politici de la Budapesta, pe teritoriul României, cu ocazia diverselor manifestări, este deliberată. Menită să pregătească terenul psihologic. Nu numai pentru secesiune. Ci și pentru o autonomie administrativ-teritorială mai largă, a județelor Covasna și Harghita. Dar cel mai îngrijorător fenomen este pierderea efectivă și greu de explicat în mod juridic a unei importante părți din terenul agricol, din păduri și din fondul imobiliar. O bună parte din Ardeal s-a dus. Fundația Gojdu încă nu a fost definitiv cedată, în ciuda complicităţilor de care s-a făcut vinovat Mihai Răzvan Ungureanu, cu acordul tacit sau chiar la îndemnul lui Traian Băsescu. Tot sub regimul Băsescu s-a produs un proces uluitor al unor retrocedări ilegale. Familiile de maghiari care au revendicat și au primit imense proprietăți imobiliare au fost o dată despăgubite, în baza unor acorduri internaționale, pentru proprietățile pierdute după 1920, au mai primit și dobânzi de 10 la sută. Statul român a plătit, la greu, pentru această operațiune. Dar astăzi, în baza unor documente, care oricând se poate demonstra că sunt false, chiar în baza birocrației maghiare, prin intermediul instanțelor de judecată, cu complicitatea regimului Băsescu sau, în cel mai bun caz, beneficiind de miopia acestuia, familiile de la Budapesta își înscriu în bilanț preluarea, fără niciun drept, a unei bune părți din Ardeal. Niciodată până acum în istorie complicități interne, atât de ticăloase, nu au concurat, pe timp de pace, cu o asemenea agresiune împotriva națiunii române."

Deci, cine are ochi de văzut, să vadă. Cine are urechi de auzit, să audă. Cine are instrumente pentru a acționa, să acționeze. Cine iubește acest stat, să dovedească că îl iubeşte.