Merită acest mare Om, mi-am zis, să-i aducem un modest omagiu pentru tot ceea ce a însemnat el pentru România , atât în perioada interbelică, cât şi după 1989.
Născut la Bobota, în judeţul Sălaj, într-o familie de preoţi, Corneliu Coposu a făcut studiile liceale la Blaj şi Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, unde şi-a dat şi doctoratul în Drept şi Ştiinţe de Stat. în perioada 1935-37 a fost preşedintele organizaţiei de tineret PNŢ din Cluj şi colaborator al ziarelor “România nouă”( condus de Zaharia Boilă), la “Meseşul” din Zalău , la “Unirea” din Blaj etc., fiind considerat un publicist de mare perspectivă. A devenit, apoi, secretarul lui Iuliu Maniu , alături de care a stat şi a luat parte la toate evenimentele politice din perioada interbelică şi până la încarcerarea acestuia în urma înscenării de la Tămădău din iulie 1947, pusă la cale de comuniştii ajunşi la putere prin falsificarea alegerilor din 1946. Face 17 ani de închisoare şi trece priu aproape toate penitenciarele din ţară, supus unui regim de exterminare prin foame şi izolare totală, plus domiciliu forţat la Ribla, în Bărăgan.
Interesant este că după eliberarea din închisoare, în 1964, deşi este supravegheat pas cu pas, zi şi noapte,în anul 1987 găseşte mijloace de a afilia PNŢ, aflat în clandestinitate, la Internaţionala Creştin-Democrată.
Ce a însemnat el după 1989 pentru România am putut realiza numai văzând prezenţa miilor de oameni la funeraliile lui din1995. Statele lumii civilizate i-au acordat antum înalte distincţii pentru cinstea şi politica lui extrem de raţională în anii aceia tulburi, când minciuna a fost folosită ca politică supremă de partidele de stânga, despre Coposu afirmându-se, prin toate miloacele răspândacilor, că se luptă să-şi recupereze moşiile avute în numeroase judeţe ale ţării, deşi n-a avut nici o palmă de pământ în proprietate.
Pentru edificarea cititorilor privind Omul Corneliu Coposu, voi cita un pasaj dintr-o convorbire a lui cu Ion Iliescu, în primul an de după 1989: “Domnule Coposu, dvs. sunteţi un tip intratabil pentru că nu vreţi să fiţi nici prim-ministru, nici ministru, nici preşedinte şi nici nu vreţi să faceţi avere! Deci sunteţi un om foarte periculos şi intratabi”. Răspunsul Seniorului: “Dimpotrivă, cred că tocmai dezinteresul meu faţă de onorurile şi demnităţile publice şi faţă de acumularea de avere îmi dă independenţa care mă face să fiu foarte obiectiv în raporturile cu oamenii” .Comentariul este de prisos...
