Serviciile secrete și linia roșie

A sosit momentul ca președintele Klaus Iohannis să analizeze în ce măsură, în cazul unor servicii secrete sau a fiecăruia dintre ele, a fost încălcată linia roșie. Cât de des? Cât de mult? Cât de periculos pentru democrație? Și începe un proces de schimbare. În bine sau în rău? Vom vedea. Eu unul, optimist fiind, cred că va fi mai bine.

George Maior, iată, se desparte de noi. Cel mai longeviv șef de serviciu secret părăsește puntea. Urmându-l, la scurt timp, pe Traian Băsescu. Vezi Doamne, a demisionat. Numai că "demisia" s-a produs la doar o zi după ce domnul Maior a călcat rău de tot pe bec. Amenințând Curtea Constituțională a României. Afirmând, pe șleau, că presa este infestată cu ofițeri acoperiți.

Recunoscând că este controlat de serviciile secrete ale altor state. Cel mai popular șef al celui mai popular serviciu secret - cel puțin în cercetările de piață furnizate de aceleași institute care îl creditau și pe Traian Băsescu și, mai târziu, pe Victor Ponta - ne părăsește. Îndreptându-se într-o direcţie necunoscută. Sper să nu fie instalat ambasadorul României la Washington, așa cum se aude, pentru că atunci va fi, sărmanul domn Maior, deconspirat.

Când domnul Klaus Iohannis va fi încheiat evaluarea serviciilor secrete, va ajunge la concluzia că suntem, la acest capitol, multiplii campioni. La nivel mondial. Spionajul intern al României are cei mai mulți ofițeri pe metru pătrat şi pe cap de locuitor din tot ceea ce există pe mapamond. Iar ca număr, atenție, vine imediat după prima putere mondială, Statele Unite ale Americii. Om fi noi un stat de frontieră al NATO și al UE, dar un asemenea lux și, în același timp, un asemenea risc de a plăti atât de mulți spioni interni, nu cred că ne mai putem permite mult timp.

Cinstind vorbind, nici eu, nici altcineva, nu a auzit nimic despre vreun caz de atentat seriosdejucat de Serviciul Român de Informații și nici de vreo grupare cu adevărat periculoasă prinsă de SRI și trimisă după gratii din motive de terorism. Singura excepție, care însă s-a dovedit a fi o mare farsă, este Omar Hayssam, pe care Serviciul Secret al României l-a lăsat, bine mersi, să plece din țara și să-şi petreacă mult timp afară, fără ca, nici în prezent, substratul acestei volatilizări să nu fi fost elucidat.

În rest, sunt de notorietate. Sutele de înregistrări ale unor convorbiri telefonice „scăpate" în presă, uriașul scandal al închisorilor CIA de pe teritoriul României, faimoasele bilețele ale generalului cu două stele Florian Coldea, prin care erau urmăriți judecători de la Curtea Constituțională, cazul Robert Turcescu și, să nu mai vorbim despre multitudinea de societăți acoperite, gen cele deținute de Sebastian Ghiță sau de Irina Socol, care au poluat și poluează, extrem de grav, economia de piață românească.

În numele SRI, domnul George Maior, ridicat pe un nemeritat piedestal, tocmai de cei care, astăzi, la o zi după demiterea să, îl critică mai vâtos, și-a permis să afirme că o prevedere constituţională, cea privind suspendarea președintelui, reprezintă un pericol la siguranța națională. Și asta în timp ce principala sarcină a SRI este să apere Constituția. Cea existentă. Nu Constituția din capul unora sau altora.

Când și dacă va începe o reforma a serviciilor secrete, va trebui avut în vedere nu numai reducerea numărului acestora, nu numai reducerea numărului angajaților fiecărui serviciu în parte, ci și menirea lor. Limitele până unde pot merge aceste servicii, într-o democrație.
Va fi greu pentru Klaus Iohannis, în măsura în care caracatița serviciilor secrete a devenit, cu timpul, mai puternică decât statul însuși!