Sfânta Treime (Băsescu- Antonescu-Ponta) vs Sfânta Prostime (Măria Sa Poporul)

Fi-mi-ar scârbă! Aparţin unei naţiuni care nu a avut niciodată un lider capabil să adune în jurul lui toate forţele capabile să ofere acestei naţiuni discernământul şi demnitatea unui stat cu cel puţin 2000 de ani de istorie.

Aparţin unui pământ în care chiar de ar fi răsărit vreodată sămânţa raţiunii de "a fi", fie ea sădită de vreun zeu sau de Dumnezeu însuşi, ea nu ar fi fost niciodată suficient de puternică încât să reziste tentaţiei de a fi jefuită şi cotropită de propriul proprietar. Suntem un popor eminamente adamic, cuprinşi de febra puterii, minciunii şi înşelăciunii, fără a ţine cont că deja ceea ce ne-a fost dat ne este suficient pentru a supravieţui ca popor dincolo de orice Apocalipsă închipuită de mintea omenească. Istoria ne condamnă, ne-am trădat şi încălcat perpetuu principiile, ne-am alungat sau suprimat valorile.

Am suportat atâta umilinţă ca după miile de ani de compromisuri să ne aducem, noi înşine, în situaţia de accepta trei lideri cu apartenenţă politică aparent diferită, când, în fapt, toţi trei au un ţel comun: puterea. Despre Băsescu nu mai pot adăuga nimic la ceea ce s-a spus şi s-a răspus. Este şi va rămâne o pată a istoriei contemporane, un tatuaj gorbaciovian scabros pe creştetul liderilor UE, care nu au înţeles că singurul curent care aduce alizeele în România nu vine dinspre Siberia, Urali sau Alpi, ci de pe partea capitalistă a strâmtorii Bering, locul unde grănicerii ruşi şi americani au introdus duty-free-ul, prin schimbul liber de raţii.

Băsescu este şi va rămâne un idiot sinistru care a înţeles mai devreme decât opozanţii lui cum stă treaba cu poporul ăsta şi care nu se teme nici acum să ne trateze precum merităm, cu flegmă şi dispreţ. Antonescu este un Băsescu mai stilizat, are un costum puţin mai ieftin şi un limbaj mai curat, dar cu acelaşi accent demagogic. Timpul îmi va da dreptate, este acelaşi tip de lider, dar mai pedant şi mai atent, pentru că este atras de putere şi că pentru a ajunge la ea trebuie să stârnească simpatie, chiar de-ar fi să se mulţumească cu mai puţină, dar să fie mai multă decât a "duşmanului poporului" (parafrazându-l pe mielul matur al naţiei). Demn de orice formă de compasiune, uneori chiar de ruşinoasa şi umilitoarea milă, se arată copia infidelă maioresciană a unui fost premier care la solicitarea imperiului "vecin" l-a executat pe Eminescu.

Cel mai înalt la stat dintre cei trei, Ponta a învăţat ca pilot cum să cârmuiască România, cum să-i controleze derapajele şi cum să accelereze în perioadele de criză. Ipotetic, ar putea deveni pilotul numărul unul al naţiei, dar, din păcate, are ceva în comun cu actualul comandant suprem al Forţelor Armate Române, fost comandant de navă, care cu certitudine a pilotat şi el pe vreme de furtună, după lichidarea unei probleme lichide cu aromă de rom, ivită în sânul echipajului. Dacă Antonescu are în comun cu Băsescu atacurile de isterie vecine paranoiei, Ponta are în comun cu Băsescu acea inocenţă a neştiinţei, a elevului prins cu temele nefăcute. Dacă Băsescu Păpuşarul şi marionetele lui au continuat ce au început predecesorii lor, adică ducerea ţării de râpă, am certitudinea că alianţa celor doi "asociaţi", Dr. Jekyll şi Mr. Hyde, nu ştie nici cum să continue falimentarea ţării şi nici cum să o combată. Dilema lor nu este legată de ce vor face când vor ajunge la putere, ci cum să ajungă acolo. Odată ajunşi, se vor decide cum şi ce, până atunci, guriţa mică, masca de gaze pe faţă şi înapoi la luptele subterane.

Măria Sa Poporul, în tot acest timp, face ceea ce ştie să facă, se ocupă de moştenirea lăsată prin letopiseţuri şi alte cronici, adică rabdă şi tace şi tace şi rabdă şi rabdă şi tace şi tace şi rabdă...
Fi-mi-ar scârbă! Aş pleca, dar oriunde m-aş duce ar fi la fel! Aceleaşi lighioane "everywhere", care fac aceeaşi politică distructivă, afaceri în interesul personal, nu al naţiunii, şi conduc instituţii de presă...

Sunt momente în care simt nevoia să spun astă rugă: "Spală-te, Doamne, pe mâini şi cu ele clăteşte-ne cătarea!"

Florin OTROCOL