De la aceea dintr-a doua, când nu puteam merge în excursie, cu clasa, deoarece tatăl meu fusese, şi el, trecut pe o listă, – lista cu chiaburi –, şi deci duşmani ai poporului, trecând prin cea care îi “aduna” pe cei asemeni nouă, să nu cumva să se amestece printre vlăstarele cu “originea sănătoasă” , şi până la cele mai recente, cum ar fi lista “expiraţilor” (întocmită de “procurorii” fără de talent ai “noii deontologii” jurnalistico-societaro-civile aflate în slujba preşedintelui) şi, iată, acum lista scurtă-lungă a jurnaliştilor care nu-l “iubesc” pe dl. Băsescu şi care, prin editorialele pe care le semnează în ziarele lor, nu se sfiesc să arate cititorilor o faţă pe care acesta arareori poate să şi-o ascundă.
Ce este întristător de constatat la o a astfel de acţiune este chiar imensa ruşine pe care o ţară întreagă trebuie s-o suporte, întocmai ca pe un scuipat pe obraz, când un astfel de gest care sfidează democraţia în punctul ei cel mai sensibil. Libertatea de expresie. A supraveghea. A supraveghea şi a pedepsi.
Căci ce urmează după o atentă supraveghere de acest tip decât o pedeapsă, pentru “obrăznicia” de a nu fi trecut sub tăcere faptul că atât omul, cât şi politicianul Traian Băsescu nu este altceva decât întruchiparea a tot ce poate fi mai rău în acest popor? Dar să revenim: apariţia numelui cuiva pe astfel de liste nu este un semn bun.
Mai întâi că listele “negre” nu fac altceva decât să confirme un fapt ştiut deja, de majoritatea cetăţenilor României care au un elementar bun simţ, şi anume acela că în mod cert există şi liste care cuprind numele “băieţilor buni”. Ale acelora care au hotărât să fie, trecând peste orice derapaje, mitocănii, încălcări ale Constituţiei şi ale înaltei demnităţi prezidenţiale, “gesturi” care îl caracterizează, de fapt, pe dl. Băsescu, în chiar esenţa fiinţei lui.
De fapt, aşa au început toate regimurile dictatoriale. Cu liste negre. Cu indezirabili, care trebuiesc pedepsiţi şi cu liste cuprinzând lingăii care să fie invitaţi în aeronava prezidenţială, pentru a fi duşi la sfat şi la şpriţul de rigoare. Cu telefoane ascultate, cu însăilări din care să rezulte false vinovăţii cu ştampilări răutăcioase, cu proiecte de demolare a democraţiei – prin desfiinţarea Parlamentului bicameral, revizuirea Constituţiei (pentru a conferi legal puteri discreţionare preşedintelui) -, şi cu proiecte de Legi ale Siguranţei Naţionale după modelul celor înaintate de d-sa acum un an, legi prin care se reînvia Securitatea anilor ‘50.
Cu o societate civilă obedientă şi înregimentată, după bunul obicei românesc de peste regimuri, cu aceste minţi captive aşezate cum nu se poate mai prost alături de talente literare remarcabile, care se fac că nu văd pericolul ca o ţară cu o democraţie fragilă, aşa cum e a noastră, să poată avea un astfel de preşedinte, cei care nu ling sunt, automat, duşmanii preşedintelui. Cum nu fac parte dintre lingăi, sunt, şi eu, deci, “duşmanul” d-sale!
Dar, cu toate că e riscant şi te poţi aştepta la orice de la un preşedinte răzbunător, parcă e, totuşi, mai bine să fii pe lista “duşmanilor” decât pe lista cu “acei” ziarişti care, plictisiţi să mai fie “duşmanul” cuiva, sar pârleazul în Palatul Cotroceni făcând liste negre cu numele vocilor critice, mistifică sondaje de opinie şi întocmesc planuri de anihilare a acelora care mai cred că rolul unui jurnalist este acela de a fi “duşmanul” oricărui preşedinte şi oricărui guvern aflat în exerciţiul şi în mirajul ameţitor al puterii absolute.
Care, după cum se ştie, corupe absolut. Sunt convins că atât dl. Putin, cât şi dl. Chavez au pe masa de lucru, întocmite de lingăii lor, astfel de liste. Anna Politkovska desigur că ajunsese tocmai în fruntea ACELEI liste. In ceea ce mă priveşte, trebuie să spun că sunt mândru că mă aflu pe ACEA listă, alături de colegul meu, Rareş Bogdan, - singurii jurnalişti din Ardeal -, dimpreună cu nume celebre din presa românească. Acum patru ani, tot amândoi am lansat ZIUA de Cluj.
Dacă acum suntem pe aceeaşi listă nu e decât un semn că amândoi, împreună cu întreaga echipă, am reuşit în demersul nostru. Le mulţumesc lor, dar şi celorlalţi colegi din presă, care ieri au avut poziţii critice ca răspuns la jalnica şi ruşinoasa acţiune a preşedintelui şi sfătuitorilor lui. îi asigur că prin atitudinea lor şi-au făcut şi ei simţită prezenţa pe această listă, a acelor jurnalişti pentru care apărarea democraţiei şi recursul la propria demnitate face mai mult decât “prietenia” şi răsplata oricărui politician.
