Mai cred că, deşi a început deja campionatul şi că avem chiar clasament, pentru FRF decizia TAS în privinţa lui „U" Cluj n-a sosit niciodată şi nici nu va veni, iar dacă fax-ul acela există totuşi pe undeva, el nu va fi recunoscut în veci. Asta îmi spun mie presimţirile că FRF şi angajaţii ei nu vor recunoaşte că au greşit şi că vor încerca pe toate căile să demonstreze că au avut dreptate când nu au acordat licenţă pentru „U" Cluj, că planul de redresare n-a fost valabil, că, în sfârşit, echipa nu-şi merita locul în prima ligă. Pentru echipa „şepcilor roşii" sau de sub „Dealul Feleacului" sau de pe „malul Someşului", cum a fost botezată de-a lungul timpului, asta sună foarte rău, dacă nu cumva chiar fatal. Bun. De ce ar trebui să credem asta? De ce să i se poată întâmpla doar lui „U" aşa ceva? Cum spuneam, nu mă bazez la acest moment pe dovezi. Dar am câteva argumente în acest sens.
Aşadar, de ce am crede? Pentru că, de când ştiu eu, „U" Cluj n-a fost niciodată o echipă influentă, cu pile la federaţie, n-a fost în graţiile vreunui şef sau să fi provocat vreo slăbiciune la un ştab. Întotdeauna a fost o echipă „frumoasă", una „romantică", o echipă „iubită" platonic, dar tot pe-atât de „săracă", de „singură" şi de „abandonată" când era vorba de arbitri, de sprijin sau de susţinere, ocultă sau la vedere. Istoria cam asta arată şi nu cred că s-a schimbat ceva. Apoi, spuneam cu alt prilej că licenţa n-a fost acordată lui „U" pentru a lăsa loc altei echipe în liga 1. După cum s-a văzut, n-a cântat cocoşul de trei ori şi Rapid a şi primit o „şansă" (fără TAS), după ce nu primise nici ea licenţă. Ar fi primit şi „U" o asemenea şansă? Barajul Rapid-Chiajna a fost o improvizaţie grotescă, arătând câte parale face licenţa în ochii celor care o dau. Dacă ne uităm acum cine a rămas pe dinafară după jocul „uită licenţa, nu e licenţă", vedem că e echipa unui oraş cu un primar influent şi ameninţător şi a unui preşedinte gălăgios cărora TAS le-a stricat socotelile. Pentru moment. Apoi, mai vorbeşte cineva despre vreo demisie în FRF şi în Comisia de Licenţiere? Din câte ştiu eu, nu, nici presa nu mai arată interes faţă de subiect, iar cei împricinaţi, cu atât mai puţin. În sfârşit, şi răzbunarea e bună la ceva. FRF nu va ierta înfrângerea de la TAS, cum n-a uitat nimic Timişoarei şi Craiovei, oraşe scufundate fotbalistic de chiar mâna federaţiei.
De ce i se pot întâmpla toate astea lui „U"? Pentru că nimic din ceea ce este esenţial, din punct de vedere financiar, administrativ, managerial şi de imagine, din funcţionarea unui club de fotbal de primă ligă nu a fost lămurit şi rezolvat definitiv. Cu alte cuvinte, invităm pe alţii la ignorare, la sfidare, la abuzuri. Ceea ce e „sublim" e că nici nu mai ştii unde începe şi se termină vinovăţia, cine ar trebui tras la răspundere şi cum, unde s-a despărţit hoţia de prostie. Dar toate acestea, pur şi simplu, nu mai au importanţă. Eu încerc să înţeleg ce se întâmplă acum la club şi ce s-ar putea întâmpla de bine pentru a se pune capăt unui provizorat jenant şi interminabil, unei stări de perpetuă schimbare, unei nepăsări şi abandon ce depăşeşte bunul simţ. Am urmărit comunicarea prin presă, atâta câtă există. Nu prea există, nimeni nu ştie, nu vrea sau nu poate să spună ceva de substanţă. Sau poate că nu e nimic de spus, ceea ce e şi mai rău. În mass-media se vorbeşte despre transferuri, despre întărirea echipei, despre eşecurile încă neîngrijorătoare ale echipei. Despre jucători, antrenor, stadion. Nimic despre bani, nimic despre patroni, nimic despre vânzarea sau nevânzarea clubului sau despre alte soluţii. Banii din drepturile TV, primiţi sau neprimiţi, se înţelege că sunt baza stării de tăcere/linişte de acum. Ce se va întâmpla când ei se vor termina? În iarnă, Ionel Ganea a început construcţia unei echipe de la zero, cu cine a vrut şi cu cine s-a putut. Miracolul s-a produs, relansând cariera unor jucători şi mărind cota altora, dar şi consacrând un antrenor care nu s-a bazat doar pe un curaj nebun, ci şi pe pricepere şi răbdare. În vară, munca a fost luată de la început pentru încă o echipă. N-avem nicio garanţie că suntem abonaţi la miracole.
Am vrut să spun că „U" Cluj n-are a se aştepta la ceva bun de la alţii, nici de la arbitri, nici de la comisii, nici de la conducători sau comentatori ori de la prieteni, câtăvreme are federaţia potrivnică. Dimpotrivă, pot urma arbitraje duşmănoase, sancţiuni, amenzi, suspendări, tot tacâmul. Mai rămâne soluţia să te ajuţi singur când nu te ajută nimeni. Dacă poţi şi dacă ai cu cine. Dacă nu, atunci chiar rămâne că mai credem în miracole.
Viorel NISTOR
