Astfel, scorul slab obţinut de ARD este dat, în cea mai mare proporţie, de prestaţia lui Traian Băsescu. Practic omul a subordonat partidul intereselor sale mărunte şi imediate, fără a se mai gândi la consecinţe. Pe principiul "dacă tăceai, filosof rămâneai", intervenţiile şi mesajele publice ale preşedintelui din ultima perioadă au ostilizat foarte tare electoratul care a votat pentru demiterea sa pe 29 iulie. În loc să îşi pună cenuşă în cap, şeful statului a ieşit precum un fost boxer, care şi-a pierdut de mult şi talentul şi îndemânarea, şi urlă acum la cei care se află, la propriu, în ring, ameninţând că îşi va trimite maseorul şi impresarul să se bată în locul lui. Nu mai vorbesc că a impus PDL să se coafeze în ARD, o invenţie nereuşită a unor visători siniştri care nu aveau nicio treabă cu realismul politic. Astfel, din dragoste necondiţionată pentru Traian, liderii portocalii au trebuit să înghită implanturile MRU, Pavelescu sau Neamţu, care aveau acelaşi scor electoral ca organizaţia de tineret a PSM. ( Poate vă mai amintiţi de Partidul Socialist al Muncii, condus de Ilie Verdeţ ). Ce să mai spun de normele de etică ale Monicăi Macovei, care pe drumul de la Bucureşti spre teritoriu s-au volatilizat precum cel mai ieftin carburant.
Sigur, şi PDL s-a "ajutat" de-a lungul timpului să ajungă la un astfel de scor. Au închis ochii şi au acceptat să fie dirijaţi de "amazoanele" cotroceniste Roberta, Elena şi Sulfina. Astfel masculinitatea acestui partid a suferit serios în ultimii ani de guvernare, când în Modrogan, trebuiau acceptate toate aceste exerciţii de adulaţie a conducătorului suprem. PDL trebuie să înveţe că, după şase ani de guvernare, a venit vremea decontului şi în mod firesc duşul rece al Opoziţiei.
Mai mult ca niciodată, fostul partid prezidenţial este în faţa unei provocări: aceea de a se reforma. Iar în opoziţie, e locul cel mai prielnic pentru un astfel de lucru, pentru că, invariabil, de la un moment dat ai şansa să creşti. Amintiţi-vă de 2003, când PD a rămas la Senat fără grup parlamentar şi cu toate astea, a fost cel mai bun moment al lor, din punct de vedere al dezbaterii publice. E nevoie de oameni noi şi de o abordare diferită dar şi de imperativul de a renunţa la relaţia nepotrivită cu preşedintele ţării, care ţine deja de domeniul trecutului. Iar salvarea poate veni de la Cluj, de astă dată nu cu Emil Boc.
USL a obţinut un scor zdrobitor, care nu mai lasă echivoc şi cale de întors pentru preşedintele "masăverde". Sper ca mai marii USL să înveţe ceva din lecţia primită azi de ARD pentru că rolurile se pot schimba oricând. Liderii PNL şi PSD nu ar trebui să uite că larga majoritate de care s-au bucurat pe 9 decembrie nu a fost expresia unei iubiri necondiţionate a electoratului, cât antipatia generală faţă de preşedintele Traian Băsescu. Un gest care a scandalizat electoratul USL a fost făcut de premierul Ponta, imediat după anunţarea exitpoll-urilor: o alianţă cu UDMR. Şi asta în condiţiile în care primul-ministru nu a anunţat în campania electorală pentru Parlament intenţia domniei sale de a fi partenerul lui Kelemen Hunor! Or ţine cont de votul românilor dat pe 9 decembrie la fel cum a făcut Traian Băsescu cu cel de pe 29 iulie!
Domnilor politicieni, românii au început să înveţe după cei 20 ani de democraţie. Nu îi mai fraieriţi! Nu cred că mai ţine. 7
