Rectorul UBB: “Vom găsi o cale de colaborare”

Nici după schimbarea patronului, suporterii lui “U” nu renunţă la proiectul “Socios în alb şi negru”. Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan Aurel Pop, e dispus să-i sprijine.

La noul rector se ajunge greu. Luni seară abia a revenit de la Tel-Aviv, miercuri pleca la Bucureşti. Între două avioane a acceptat să ne primească. E punctual la întâlnire, dar grăbit. Nici o surpriză, deja ne-am obişnuit. "Am doar 20 de minute. E coadă la mine la uşă". Ca să nu fie deranjat, şi-a predat telefoanele secretarei. Îi spun că vreau să vorbim despre sport şi despre proiectul prin care fanii Universităţii Cluj încearcă să-şi ajute clubul pe care-l iubesc. Planul suporterilor prevede reîntoarcerea sub tutela universitară, iar Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) poate fi unul dintre pilonii noului edificiu. Ioan Aurel Pop poate reface o legătură ruptă în urmă cu 20 de ani. "Indiferent de ultimele evenimente, nu renunţăm la proiectul nostru nici după ce s-a schimbat patronul echipei. Suporterii trebuie să facă parte din club, nu contează procentul, să aibă un cuvânt de spus. Relaţia cu universităţile este esenţială", a mărturisit Călin Bârsan, iniţiatorul proiectului "Socios în alb şi negru".

Sunteţi un om de echipă?
Toată viaţa am fost. Plec de la premisa că omul e o fiinţă socială şi nu poate trăi izolat. Poveştile cu Robinson Crusoe şi cu alţi izolaţi rămân simple poveşti. Omul trebuie să trăiască în societate, în echipă, în colaborare cu ceilalţi.

"Nu putem trăi fără mişcare"

Când spunem echipă, de multe ori ne gândim şi la sport. Aţi făcut sport? Sunteţi interesat de fenomenul sportiv?
Nu am făcut sport de performanţă, dar sunt interesat cu mare bucurie de sport. Ca orice om, urmăresc cu plăcere întreceri sportive şi particip şi eu, câteodată, când am timp. Am făcut în tinereţe atletism, îmi plăceau alergările foarte mult. În studenţie, am fost campion pe Facultatea de Istorie în proba de 100 de metri.

Mai ştiţi ce timp aţi scos?
Nu mai ţin minte. Nu a fost un timp performant, a fost un timp obişnuit pentru un student. Am făcut schi şi patinaj de plăcere, fiindcă mi-am trăit copilăria şi adolescenţa la Braşov, iar acolo iernile sunt lungi şi frumoase. Îmi place să fac mişcare şi consider că sportul e o parte importantă a activităţii noastre, nu ne putem lipsi de el.

Sportul nu trebuie să fie un capitol la periferia interesului dumneavoastră sau al universităţii.
Nu, sportul trebuie să fie în prim-plan, pentru că nu putem trăi fără mişcare. Sportul înseamnă să aplicăm dictonul roman "Minte sănătoasă în corp sănătos". Mintea nu poate lucra în lipsa unui corp sănătos, iar universitarii, fie că sunt profesori, fie că sunt studenţi, trebuie să lucreze cu mintea. Un corp sănătos se menţine prin sport.

Aveţi şi o moştenire de la Iuliu Haţieganu.
Moştenirea e a întregului Cluj academic şi universitar, de aceea am încercat să îndrept o situaţie care s-a perpetuat ani la rând. Printr-o măsură pe care am luat-o recent, am redeschis Parcul Iuliu Haţieganu pentru toţi profesorii şi studenţii de la universităţile de stat ale Clujului nostru, pentru că ele, într-o formă sau alta, s-au desprins din vechea Universitate Naţională a Daciei Superioare, devenită, după 1927, "Regele Ferdinand". Întâmplarea a făcut ca parcul să rămână în patrimoniul universităţii noastre. Profesorul fondator şi donator a fost Iuliu Haţieganu, rector al nostru, dar în acelaşi timp un ilustru profesor la Facultatea de Medicină.

"Nu avem cum să ajutăm cu bani"

Dacă aţi deschis porţile pentru a repara erori ale trecutului, sunteţi deschis şi pentru o colaborare cu clubul Universitatea?
Da, şi facem paşi în acest sens. Mă gândesc în primul la Clubul Sportiv Universitatea, care cuprinde alte sporturi decât fotbalul.

De ce nu şi la fotbal? Sunteţi profesor de istorie, iar echipa de fotbal a marcat un moment al istoriei recente prin exilul de la Sibiu.
Aşa este. Ştiţi ce se întâmplă însă? Sportul universitar întotdeauna a fost şi va rămâne un sport de amatori. În momentul în care se impune în sport profesionismul, universitatea trebuie să se retragă încet şi să lase locul acestui tip de activitate. Noi nu putem, ca instituţie de stat, dedicată învăţăturii şi educaţiei, să susţinem plenar un club profesionist, pentru că, în concepţia comunităţii academice, nu se admite practicarea sportului pentru bani. Pe de altă parte, ajutorul nostru financiar ar fi o picătură într-un ocean.

Nu e necesar să contribuiţi cu bani, deşi bugetul UBB e destul de mare. Puteţi să ajutaţi prin serviciile oferite, cazare, masă.
Sigur că da. Întotdeauna s-au oferit aceste facilităţi, înainte de a fi eu rector.

Întâlnire ratată cu Walter

Acum sportul clujean e într-o situaţie dificilă. Există un proiect prin care fanii Universităţii doresc să revitalizeze clubul, iar UBB e unul dintre pilonii principali.
Va fi cu mare plăcere.

O apropiere de UBB ar valida proiectul în cadrul comunităţii, ar fi un semnal pentru alte instituţii şi oameni de afaceri că e vorba de o acţiune serioasă.
Eu vă mărturisesc că am rămas profund dezamăgit când, după ce cu o zi înainte de a avea loc faimosul derby Universitatea Cluj - CFR le-am vorbit ziariştilor despre fair-play, lăudând spiritul academic şi universitar care domneşte la Cluj până şi în sport, am văzut pe teren nişte scene pe care n-aş mai vrea să le văd niciodată.

Aţi fost la meci?
Nu, le-am văzut la televizor. Mi-au lăsat un gust amar. Pe de altă parte, am fost solicitat să am o întâlnire cu patronul clubului Universitatea, care înţeleg că nu mai este în acest moment.

Dezamăgit de subteranele fotbalului

Şi ce s-a întâmplat?
Am încercat şi nu am primit nici un răspuns. Nu are importanţă cine m-a solicitat. Eu discut cu toţi oamenii de sport din universitatea noastră, de la domnul decan al Facultăţii de Educaţie Fizică până la profesorul respectat şi respectabil Remus Câmpeanu, pe care îl ştiu din studenţia mea. Am contacte cu aceşti oameni şi ştiu care e pulsul în viaţa sportivă a municipiului, atât cât îmi pot eu permite şi cât îmi îngăduie priceperea mea. Am fost dezamăgit să aflu câte lucruri neplăcute se petrec în sport, în fotbal, în primul rând.

La fel de bine se pot petrece şi într-o universitate. Scandalul zilei e al plagiatului comis de Victor Ponta, cu sprijinul unor dascăli.
Primul ministru nu a fost însă studentul nostru, iar teza sa nu a fost susţinută la noi. Fireşte, avem şi noi problemele noastre de acest tip. Revenind la sport, acesta a devenit în ultimele decenii, în lume, stat în stat. Îşi rezolvă problemele singur, ori cu implicarea unor forţe situate deasupra şi în afara universităţilor. Asta nu înseamnă că la nivelul Clujului eu, care sunt istoric şi preţuitor al tradiţiei, nu mă gândesc cu plăcere la ce au însemnat "Şepcile Roşii", la ce înseamnă simbolul "Universitatea" în viaţa spirituală, în felul de a fi clujean şi de a te purta ca atare. Vom relua toate contactele care au fost odinioară, vom vedea cum este purtat brandul Universităţii şi în ce condiţii. Sunt deschis tuturor colaborărilor şi sunt dispus să mă întâlnesc cu suporterii echipei, alături de prorectorii care au în subordine rezolvarea problemelor sportive. Parcul trebuie reaşezat în viaţa sportivă a oraşului.

Sunt sportivi pe care-i sprijiniţi asigurându-le cazare.
În ceea ce priveşte celelalte discipline sportive, să ştiţi că noi găzduim sportivi şi acum în căminele noastre. Sunt câteva condiţii pe care trebuie să le respecte şi sportivii, ca toţi studenţii, condiţii ale vieţii sociale, de care pomeneaţi la început, ale echipei. Nu au fost întotdeauna respectate, dar ele vor fi impuse prin regulamente.

"Deschidere totală"

Aceeaşi deschidere va fi şi către fotbal?
Am spus, deschiderea este totală. Rezervele mele sunt legate de pretenţiile de sponsorizare bănească, pentru că universitatea nu are bani destui nici pentru cercetare ştiinţifică, nici pentru învăţământ. Încă, universitatea nu-i poate caza pe toţi studenţii care solicită acest lucru.

Ştiam că bugetul UBB e de 80 de milioane de euro.
Aparent, bugetul este mare. Anul trecut, a fost în jur de 80 de milioane de euro. Gândiţi-vă că e vorba de 50.000 de oameni, care într-un fel sau altul trebuie susţinuţi ca să participe demn la viaţa academică.

Suporterii care au lansat proiectul "Socios" nu vă cer bani. Sunt suficiente serviciile pe care le-ar putea asigura UBB şi asocierea cu o instituţie prestigioasă. Ei vor să readucă fotbalul şi celelalte sporturi aflate sub egida "U" acolo unde le este locul.
Sunt convins că, prin înţelegere din partea ambelor părţi, vom găsi calea potrivită. Ştiţi, la fel de bine ca şi mine, că sportul de performanţă, din păcate, e o afacere în multe privinţe. Eu nu pot participa ca rector la anumite tranzacţii care se petrec în fotbal. Chiar acum e un proces pentru o altă echipă universitară - cândva Ştiinţa Craiova -, proces care scoate la iveală destul de multe nereguli. Problema este şi aceea a riscului de a implica universitatea, ca instituţie academică, în combinaţii riscante. Ne vom înţelege însă! Noi avem un Consiliu de Administraţie, un Senat, cu oameni care au făcut sport de performanţă şi sunt mândri de acest lucru. Şi sunt convins că vom găsi o cale de colaborare, fiindcă intenţia acestei conduceri a UBB este deschiderea spre întreaga comunitate clujeană. De aceea, sper ca Filarmonica Transilvania să-şi înceapă stagiunea din toamnă în spaţiul consacrat în universitate, până i se va construi o sală potrivită. În acelaşi spirit, sper ca sportul să-şi recapete locul pe care l-a avut în această universitate.

O seară cu Ivansuc

Mergeaţi la meciuri când eraţi student?
Sigur că da. Mergeam cu colegii şi jucam meciuri în cadrul Facultăţii de Istorie. Una se chema "Hrisovul", fiind formată din profesori, cercetători şi studenţi din domeniul istoriei medievale, moderne şi contemporane. Cealaltă echipă era a colegilor de la specialitatea Arheologie şi studii clasice.

Vă amintiţi vreun jucător care v-a impresionat?
Nu-mi amintesc de un meci anume, dar îmi amintesc de o seară pe care am petrecut-o în preajma unui mare jucător al acestei echipe, doctorul Ivansuc, împreună cu regretatul profesor Gheorghe Bodea. Ivansuc nu era numai un mare sportiv, ci şi un mare suflet, un mare om. Ştia să mânuiască mintea şi chiar cuvântul la fel de bine cum folosea piciorul la fotbal. În elita Clujului, elita fotbalului avea un rol important atunci.

Nu vă puteţi obişnui cu atmosfera din jurul fotbalului.
Nu trăim cu aer şi cu idei, trebuie să mai şi mâncăm, să ne facem o casă, să avem familii. Apar câteodată interese meschine, ele devin meschine doar dacă depăşesc o anumită limită. Noi tindem şi să idealizăm trecutul, când vedem în ce condiţii financiare se semnează, de exemplu, câte un contract cu un anumit jucător. Uneori competiţia depăşeşte anumite limite, devine prea înverşunată, iar goana după câştig ne lasă un gust amar.

Şi la alegerile de la UBB a fost o competiţie destul de înverşunată, care, uneori, nu a cadrat cu mediul academic.
E adevărat, între oameni se întâmplă şi asta. Alegerile recente de la UBB au fost sui generis, fiindcă alegerea rectorului s-a făcut pentru prima oară prin vot universal.
Să nu privim doar sportul ca un peisaj populat cu personaje sinistre şi fără educaţie.
Eu făceam pledoarie tocmai acestei idei. Vă spuneam că discutam cu oameni de sport lucruri esenţiale, majore, profunde, că visăm să redăm sportului o anumită demnitate.

Studenţii de la Oxford

Ce eveniment din istorie vă duce cu gândul la o competiţie sportivă?
Foarte multe. De la romani încoace, de când existau "arenele". Un lucru interesant din Antichitate, pe care noi l-am pierdut, este acela că Olimpiadele nu erau numai întreceri sportive. Erau şi întreceri de poezie, de teatru, întreceri ale minţii şi ale corpului în acelaşi timp, pentru că anticii nu despărţeau lucrurile. Aşa cum un medic din Antichitate trebuia să vindece deopotrivă trupul şi sufletul, un om întreg trebuia să se ocupe şi de gândire, şi de cercetare, şi de pedagogie, şi de arhitectură, dar şi de corp, de sport, în acelaşi timp. Sportul nu trebuie făcut doar la finalul săptămânii, ci permanent, lucrurile trebuie îmbinate. Gladiatorii învăţau să fie sportivi, iar oamenii liberi, plebeii, erau învăţaţi să facă sport, la fel ca elitele.

Sportul e un capitol al istoriei.
Sportul a traversat secole. Nu există practic o epocă în care să nu se fi făcut sport. Turnirul, de exemplu, este o formă de sport. Este o imitare a războiului sub formă de sport, dar erau şi alte întreceri în Evul Mediu. În epoca modernă, sportul a dobândit un loc tot mai important, face parte din viaţa noastră. Nu trebuie să contrapunem sportul disciplinelor numite intelectuale sau artelor. Opoziţia aceasta e o formă primitivă de a organiza lucrurile.

În acelaşi context, veţi fi deschis şi pentru "U"?
Sunt dispus să reanalizăm spaţiile din parc, sunt absolut convins că majoritatea cerinţelor se pot asigura. Dau cu plăcere, mereu, un exemplu de preţuire a sportului. Am fost de mai multe ori în Anglia. La un moment dat, am întâlnit tineri care mi-au spus cu mândrie că sunt studenţi la Oxford. I-am întrebat de ce sunt atât de mândri. Nu mi-au vorbit de prestigiul academic, ci de întrecerile sportive de pe Tamisa, unde studenţii de la Cambridge se întrec cu cei de la Oxford de secole. Voiau să câştige cu echipa universităţii lor! Pentru ei, nu era mândrie mai mare decât aceea de a-şi apăra universitatea prin sport. Asta vrem, ca sportul să redevină ce a fost, iar "U" să fie sinonimă cu învăţătura, cu educaţia, dar şi cu sportul.

Proiectul suporterilor poate fi un nou început.
Să sperăm.

 

CV
Prof. dr. Ioan Aurel Pop
Data naşterii: 01.01.1955
Locul naşterii: Sântioana (jud. Cluj)
A absolvit în 1979 Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai ca şef de promoţie
Rector al Universităţii Babeş-Bolyai
Membru al Academiei Române
Directorul Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române
Domeniile Istorie Medievală, Instituţii Medievale, Paleografie Latină