Un american la Cluj a făcut ce românii nu sunt în stare: a găsit o casă pentru doi vagabonzi şi acum le caută slujbe VIDEO

Un american mutat la Cluj şi un clujean povestesc într-un documentar video viaţa a doi vagabonzi şi încearcă să le găsească o slujbă, dar se lovesc de probleme birocratice. Între timp, le-au găsit o locuinţă.

Istvan şi Ileana stăteau pe unde apucau. Acum, locuiesc în apartamentul prietenului unui american ce locuieşte la Cluj care, împreună cu un alt tânăr, încearcă acum să le găsească şi slujbe. Deocamdată însă s-au lovit de nenumărate piedici birocratice şi, între timp, filmează un documentar despre cei doi vagabonzi, care ar urma să ajungă în America şi, în funcţie de fonduri, pe ecranele cinematografelor din România.

„Dormeam pe Rapsodiei sub balcon, lângă boxa de gunoi, în Zorilor", spune Istvan în documentar. „Era o seară rece de octombrie. Când m-am întors m-am trezit fără pături, fără nimic. Absolut totul era furat şi nu mai aveam pe ce dormi. O noapte am dormit cu ea (arată spre Ileana-n.red.) pe nisipul gol, şi a doua zi am venit jos. Am dormit şi în Hasdeu pe iarbă, pe bănci, am avut multe anturaje".

Cei doi vagabonzi sunt Ileana şi Istvan , iar cel care i-a „adoptat" este Sam cel Român - americanul stabilit la Cluj căruia nimeni nu-i ştie numele adevărat - ajutat de Andrei Palatkas, un clujean care face producţie video. „Ideea ne-a venit separat înainte să ne cunoaștem", spune Palatkas. " Eu l-am cunoscut pe Iști în parcarea unui supermarket din Observator, mi-a cerut o țigară. De obicei nu dau țigări oamenilor care le cerșesc, dar modul cum mi-a cerut, politicos, m-a făcut să mă răzgândesc în cazul lui".

"Timp de o săptămâna m-am întâlnit cu el în parcarea magazinului, pentru că eu îmi făceam diferite cumpărături. Mă tot saluta, iar într-o seară i-am întâlnit pe strada unde locuiesc. Cum aveam aparatul de filmat la mine - venisem de la o filmare - m-am decis să la iau un mic interviu. Nu voiam să fac mare lucru cu filmarea, îmi venise ideea pe loc; voiam să pun filmuleţul pe YouTube. De atunci au trecut două luni şi o cunoștință comună de-a mea și de-a lui Sam m-a contactat să mă întrebe dacă aș fi dispus să lucrez pentru Sam într-un proiect video. Nu știam despre ce este vorba. Când m-am întâlnit într-un final cu Sam și ne-am cunoscut, mi-a explicat că are nevoie de un producător video pentru un proiect care viza doi oameni ai străzii. N-a trebuit să spună altceva, pentru că l-am oprit brusc și l-am întrebat: "E cumva vorba de Işti și Ileana?" "Dar de unde știi?", m-a întrebat el. I-am răspuns că e o lume mică și ceva de genul "great minds think alike".

Primele filmări au început în noiembrie iar şedinţele aveau pauze de câte o săptămână între ele, dar "Sam cel Român" se întâlnea mult mai des cu cei doi vagabonzi, filmându-i între timp cu o cameră video modestă. "Încă mai filmăm", spune Palatkas, "și ne așteptăm să terminăm cam peste o săptămână. Vor fi două producţii separate: Sam vrea să-l facă în mai multe părţi pentru SUA, eu vreau să-l fac documentar pentru România şi Uniunea EUropeană, deci în principal eu aș vrea să-l fac pentru marele ecran, iar Sam vrea să-l facă episodic pentru TV, eventual web".
Planul celor doi s-a lărgit - de la documentarea vieţii celor doi, la găsirea unui job pentru fiecare, ca să se poată întreţine singuri. Atunci, Sam şi Andrei s-au lovit de primele probleme birocratice. "Am vorbit cu Directorul Rosal din Cluj, care ne-a promis că-i va angaja, însă azi-dimineaţă (vineri-n.red.) am aflat că pentru angajare trebuie să obțină hârtii peste hârtii de la medici, cazier, etc. E o birocrație de necrezut", spune descurajat Palatkas. "Mai ales că ei nu prea au acte oficiale cu care să-și procure celelalte acte de care au nevoie pentru a obține alte acte. Câteodată te gândești că sistemul e făcut în așa fel încât să le pună oamenilor care sunt în situația lor cât mai multe obstacole, pentru a-i descuraja să se mai integreze în societate. E într-adevăr un coșmar birocratic", spune Palatkas, şi exemplifică: "Işti trebuie să aibă asigurare de sănătate, adică are nevoie de o hârtie de la medical de familie, dar el nu are medic de familie şi nu poate avea dacă nu are o dovadă că e plătitor de taxe la fondul de sănătate, adică trebuie să aibă un venit. Cu alte cuvinte, nu poate merge la medic pentru că nu are venituri, şi nu poate merge la job pentru că nu are medic de familie".

Vezi aici un promo la documentar:

Filmările sunt terminate în proporție de 90 % iar săptămâna viitoare documentarul ar urma să intre în următoarea fază, cea de post-producţie, unde materialul filmat va trebui corectat - sunetul, culoarea şi montajul. "Avem peste 35 de ore de material video filmat, le vom reduce la cel mult 80 de minute", arată Palatkas.

"Dormeau sub cerul gol şi pentru mine e un păcat, pentru că sunt oameni", explică Sam cel Român motivul pentru care le-a dat o mână de ajutor celor doi. "Am vorbit cu un prieten plecat în Spania şi l-am întrebat dacă ei pot sta acolo cât timp e plecat. A fost de acord. Dacă vrei să ajuţi un om al străzii, nu prea ai de ales: bani, mâncare şi ce mai poţi face? Dacă aş avea un milion de dolari, aş deschide un adăpost cu de toate. Dar cu banii pe care-i am, am făcut ceva. Şi alţii, cu banii lor în plus, pot ajuta, că sunt oameni buni la suflet".

În apartament, aceştia au apă caldă, aragaz, un pat şi condiţii decente de trai. „Într-un fel e trist că trebuie să vină un american ca să-i ajute şi nu putem noi, sau nu vrem", încheie Palatkas.