“Ursuleţul” de doi metri de la TIFF

Subiectul filmului, premiat la festivalul de la Sundance, din SUA, are avantajul de a trata o problemă "universală", de interes "aproape general", cea a confruntării dintre autoritatea părinţilor şi dorinţa copilului, uneori contrară viziunii lor. În "Teddy Bear" tensiunea e amplificată însă într-un mod aproape caricatural: mama, firavă şi în vârstă, ţine sub papuc un "uriaş" de doi metri, fiul său, un "bodybuilder" - cuvânt rostit ca atare în film, deşi restul conversaţiei se consumă în daneză. Veritabil "pachet de muşchi", Dennis nu cârâie, dar nu poate evita în acelaşi timp confruntarea cu propria neîmplinire personală: la 38 de ani locuieşte cu mama, încercările de flirt par zadarnice, iar tentativa de a-şi găsi partenera de viaţă în Thailanda, după exemplul unchiului căsătorit între timp, pare în primă fază un eşec. Se întâmplă însă miracolul, dincolo de turismul sexual, există şi persoane mai puţin dezumanizate, cum e Aoi, văduva proprietară a unui club de fitness.

Relaţia sentimentală ce se ţese între ei se izbeşte însă de atitudinea intransigentă a mamei, personaj a cărui construcţie ilustrează fidel modul în care ascendentul asupra celuilalt, în acest caz al mamei faţă de fiu, se poate transforma în autoritarism excesiv, sete de control şi egoism. Dennis reuşeşte "desprinderea", iar finalul, deşi păstrează un anumit dramatism, se încheie totuşi într-o cheie romantică. Pelicula a fost precedată şi de această dată de un scurtmetraj horror, "Mica sirenă", ce menţine întrebarea oportunităţii difuzării "la pachet" a producţiilor din seria "shadow short", gustate de un public limitat, cu lungmetraje uneori de un cu totul alt gen.