Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, depresia afectează la nivel mondial aproximativ 350 de milioane de oameni, fiind o afecţiune care încă se confruntă cu prejudecăţile unei societăţi în care stigmatul bolii mentale împiedica mii de pacienţi să urmeze tratamentul corespunzător, care începe de fiecare dată cu o vizită la medic.
Anotimpul rece creşte predispoziţia apariţiei depresiei sezoniere, ţinând cont şi de faptul că Asociaţia Americană de Psihiatrie consideră că tulburările afective sezoniere sunt, de fapt, un semn al unei depresii majore sau al unei tulburări bipolare, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.
Astfel că, majoritatea celor care prezintă tulburări afective sezoniere suferă de tulburări depresive majore, iar un procent de 20% au deja sau pot dezvolta tulburări bipolare.
Depresia sezonieră afectează mai mult femeile decât bărbaţii şi apare de obicei după vârsta de 20 de ani. Simptomele specifice încep prin greutate la trezirea de dimineaţă, somnolenţă pe parcursul zilei, dificultatea de a suporta temperaturi scăzute, nevoia de a mânca mai mult în special carbohidraţi şi fast food, retragerea în sine, evitarea activităţilor amicale, sociale şi chiar familiale, dificultate în concetrarea atenţiei şi realizarea eficientă a sarcinilor zilnice, tendinţa de a dormi mai mult, dar fără creşterea nivelului de energie şi de aici lipsa motivaţiei şi tendinţa spre amânare.
Tot din acest context derivă şi simptomele complexe ce se agravează pe măsură creşterii stării de angoasă şi anume: anxietatea, starea permanentă de tristeţe, izolarea faţă de cei din jur, pierderea încrederii în sine sau pesimismul. În următoarea etapă apar schimbări la nivelul organismului, precum durerile frecvente de cap, de stomac, ameţeală, insomniile sau hipertensiunea. Toate acestea sunt semnele unei afecţiuni reale ce nu trebuie neglijate, întrucât netratarea lor poate avea efecte negative pe termen lung, inclusiv transformarea într-o depresie cronică.
Sistemul nervos este cel care provoacă dereglările conexe depresiei, ceea ce explică faptul că procesul de comunicare nu mai este unul la fel de activ şi eficient la persoanele afectate, conducând la izolarea socială. De asemenea, un factor important îl constituie şi experienţele personale sau profesionale nefaste, traume recente sau mai vechi netratate, care întăresc instalarea depresiei şi pun atât sănătatea fizică, dar şi pe cea psihică în stand-by.
Unii cercetători încadrează expunerea la lumină ca o variabilă importantă în ipoteza de apariţie a depresiei în sezonul rece. Astfel, cu cât oamenii se expun mai mult la lumină, cu atât corpul va produce mai multă melatonină, cea responsabilă pentru asigurarea unui somn liniştit şi suficient de îndelungat pentru a menţine persoanele energice. Totodată, în perioada rece a fost indentificat şi un nivel mai scăzut al serotoninei în organism, substanţa hormonală al cărei nivel scăzut poate induce activarea anxietăţii.
Schimbările anotimpului ce modifică programul de somn şi modul de desfăşurare a activităţilor, în funcţie de durată mai scurtă a zilei şi a luminii, precum şi schimbarea ceasului biologic, care obligă persoanele să se trezească mai devreme cu o oră, sunt alţi factori ce dereglează ritmul normal al organismului şi pot conduce la apariţia depresiei.
Fiecare caz de depresie diferă în funcţie de simptomele şi cauzele apariţie acesteia, iar în consecinţă tratamentul este implicit distinct de la o persoană la alta. Medicul psihiatru este singurul în măsură pentru a identifica aceşti factori, astfel încât tratamentul urmat să fie unul eficient pentru tratarea depresiei.
