Dragobetele, bărbat chipeş şi iubăreţ, nu blând ca Sf. Valentin

Divinitate mitologică, asemeni lui Eros sau Cupidon, se spune că Dragobete era fiul Babei Dochia. Dacii îl vedeau ca pe zeul care oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. Această tradiţie s-a extins şi la oameni.

Sărbătoarea de Dragobete cade în fiecare an pe 24 februarie și este asociată cu iubirea, dar și cu începutul primăverii, începutul unui an mai bun din punct de vedere sentimental. 

De Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca iubirea lor să dăinuie tot anul. Obiceiul se pare că vine de la credinţa că, în această zi Dragobete cunună păsările cerului, care vor rămâne împreună în aotimpurile care vor urma.
Păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasăre" însemnând chiar "mesaj al cerului".
Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui organizându-se petreceri, odinioară pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele săruta fetele!".

Potrivit traditii.ro, credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul. Dimineaţa, îmbrăcaţi în hainele cele mai bune, tinerii se adunau în centrul satului sau în faţa bisericii de unde porneau cântând către pădure sau prin lunci în cautarea ghioceilor. Fetele culegeau viorele şi tămâioasă, plante despre care credeau că ar fi miraculoase şi le foloseau la descantece de dragoste.

De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor, urmate, uneori, chiar de logodne adevărate sau fetele şi băieţii făceau frăţii de sânge.

La prânz, fetele coborau spre sat în fugă şi fiecare băat urmărea fata care îi plăcea. Dacă flăcăul era iute de picior şi fata îl plăcea, avea loc o sărutare mai îndelungată în văzul tuturor. Sărutul reprezenta logodna ludică a celor doi, cel puţin pentru un an de zile şi, aşa cum am mai arătat, de multe ori astfel de logodne veneau înaintea logodnelor adevarate.

Sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur şi pentru treburile mărunte. Deoarece se credea că Dragobetele îi va ajuta pe gospodari să aibă un an mai îmbelăşugat decât ceilalţi, în ziua de Dragobete oamenii îşi făceau curăţenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar îşi doreau să fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar dacă mai "pedepsea" femeile, se considera că Dragobetele ocrotea şi purta noroc îndragostiţilor, tinerilor în general, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc.

Se spune că în ziua de Dragobete nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă, deoarece așa va fi tot anul și va atrage ghinioanele asupra sa. Mai mult, fiecare trebuie să petreacă și să se veselească pentru ca tot anul să îi meargă bine și să aibă parte de voie bună.