Fabulosul destin al lui Marius Casian FOTO

Faceţi cunoştinţă: el este Marius Casian. MC nu este un personaj ca oricare altul. MC trăia alături de colegii lui de pluş într-un second-hand pe Calea Dorobanţilor, din Cluj-Napoca. Viaţa lui MC era simplă: stătea toată ziua cu colegii lui la poveşti, înghesuiţi şi fără aer. Erau murdari şi rupţi mulţi dintre ei. Viaţa lui pare plictisitoare, dar OK. Până într-o zi, când descoperă că poate să gândească în cuvinte! “Simţeam că mă sufoc, dar suportam cu stoicism toată presiunea. Ştiam că cineva are să vină după mine, din moment ce mă gândeam deja la viaţa mea pe lume”, îşi aminteşte MC.

Mai ţineţi minte ce făceaţi în dimineaţa zilei de 23 februarie a anului 2009? Căci Marius Casian nu are cum să uite. E ziua în care a hotărât că are o misiune pe această lume: să schimbe vieţile celor din jur. Cum? Ei bine, la început şi-a pus în cap să exploreze fiecare colţişor al Clujului şi să povestească lumii întregi despre frumuseţile oraşului, ba chiar să deconspire secrete delicioase, doar de o mână de oameni ştiute.

"Pe bulevardul Dorobanţilor, în second-hand-ul în care eram găzduit, primeam adesea vizite din partea fetelor de la liceul de arte, chiar acolo, aproape. Trecusem de noapte cu bine, nu ne-a jefuit nimeni, deşi începusem să-mi fac griji în oraşul ăsta. Nu apucasem bine să-mi dezmeticesc ochii, aşa că nu m-am întrebat atunci de ce o mână de domnişoară scotoceşte în cutia mea şi a prietenilor mei. M-a apucat de cap cu degetele hotărâte, m-a scos afară, mi-a zâmbit şi-apoi m-a pus brusc lângă o casă de marcat. Bineînţeles că ştiam ce e aia o casă de marcat. Auzisem cu o zi înainte, în 23 februarie, de la unul din colegii ce locuia la suprafaţa cutiei. În fine. M-a ascuns iar în întuneric şi nu m-a scos decât după câteva zeci de minute. Am auzit atunci o altă voce. Striga ceva de genul: Ana, Ana, ce mi-ai adus din oraş? Probabil că se referea la ea. Cea care m-a luat din cutie i-a răspuns: Dia, uite. Pentru tine! şi m-a dat. Această Dia ciudată, o fiinţă mai slăbuţă cu mâini mici, m-a luat şi m-a analizat pe toate părţile. Zâmbeau amândouă. Şi mă întrebam .. oare cui o să mă mai arate? N-a trecut mult, fiindcă ştiam să citesc ceasul. La 14:17 minute eram în faţa unui webcam încercând să fac o impresie bună celui de dincolo de ecran. Se pare că l-am impresionat, fiindcă, uite: Catalin(24/02/2009 14:18:35): e ex-ce-lent! Conversaţia a durat puţin, iar cei doi interlcutori mi-au găsit un nume. Această Dia m-a numit Marius, iar acest Cătălin mi-a spus Marius Casian", îşi aminteşte cu drag MC.

Misiunea lui Marius Casian

Revenim la misiunea lui Marius Casian. Iniţial, MC a început să posteze despre incursiunile lui în oraş- la primărie, în cafenele, în faţa unor instituţii ( BCU, Teatru) pe blogul personal al stăpânei sale. "M-am gândit atunci că 23 ar fi un număr simbolic pentru aceste incursiuni, dar n-am reuşit să mă ţin de cuvânt. Am uitat să vă spun că m-a atras mereu fotografia şi am început să-mi imaginez cum ar fi dacă aş călători puțin și în afara Clujului și ce aș putea scrie despre asta". Călătoria a început, aşadar, abia după ce Marius Casian a avut propriul său blog: Le Fabuleux Destin de Marius Casian

Pribeag în ţară şi peste hotare

Prin țară, MC a fost cel mai departe la Drobeta Turnu Severin. Apoi a mai vizitat Timișoara, Sibiu, Turda, Jibou și împrejurimile. A ajuns şi în străinătate: a călătorit par avion în nordul Franței (Nancy, Metz, Strassbourg), Germania (Stuttgart, Munchen), Austria (Vienna), Olanda, Republica Cehă (Praga), Suedia și chiar până în țara soarelui răsare, Japonia. În viitor, ar vrea să ajungă în America Latină, India sau Australia. În drumeţiile sale, MC este însoţit fie de stăpâna lui Dia, fie de prietenii ei sau prieteni ai prietenilor acesteia.

- Amintiri din Suedia: iulie 2012

"Noi ne-am îndrăgostit pur şi simplu de căsuţele astea frumoase, nouă celor de acasă ne e ciuda pe MC".

- 2012 se termină la Londra

Târziu vă scriu şi eu, dar iarna asta mă omoară. Am fost la Londra pentru a doua oaraă, să mă conving 100% că acolo, în loc de câini, vulpile umblă cu covrigi în coadă; vrăbiuţele cântă de zor şi veveriţele colindă printre bocuri, nu doar prin parc. M-aş mai duce numai să mă plimb în autobuz, la etaj, mergand voios înspre Oxford Street sau venind ostenit seara înspre Elephant and Castle, decojind o portocală, molfăind o banană. Indienii sunt drăguţi în magazin şi te întreabă de ce cumperi lapte de orez? E bun?"

- Episodul cu teatrul, septembrie 2012

"A început stagiunea de teatru la Cluj, iar noi nu puteam să lipsim. Nenorocirea a fost că ne-am luat bilete ultimii şi n-am prins locuri decât la balcoanele înalte.. alea de sus, ştiţi voi. În fine, a fost premieră la Hamlet, în regia lui Roberto Bacci. N-am de comentat nimic negativ, în afară de faptul că sunt mic şi n-am prea văzut bine. În rest, măşti de scrimă, energie, teatru în teatru mise en abyme şi alte alea, minunat - pe scurt".

- Întâlnire de gradul Llosa, mai 2013

"Mă așteptam la un alt fel de dialog, drept să spun. Deși n-ar fi trebuit. Carnetul pe care luam notițe era plin de sprâncene ridicate. Aproape că refuzam să mai ascult. Faptul că Liiceanu l-a amintit pe Noica prin „ai atâtea vieți câte cărți ai citit" a salvat puțin atmosfera. Atmosferă și așa destul de tensionată, pentru cei care au izbutit să observe micile gafe precum „Marga Llosa" ori marile gafe precum „există două specii de oameni: cei care citesc și cei care nu citesc" (G.L.) - aici am notat „wtf" și „lame" în carnețel.Statistic vorbind, mai mult m-a sensibilizat domnul îngrijitor de grădină decât această afirmație venită din clubul celor care se cultivă. Dezamăgitor. Oare de ce?"

Chiar dacă nu se poate mândri, încă, cu peripeţii demne de film, MC este bucuros că a reuşit să vadă lumea şi să cunoască fel şi fel de oameni cu destine din cele mai interesante. Pentru el, o întâlnire aparte a avut loc chiar în Cluj, în timpul TIFF-ului, pe Eroilor, când un tânăr rus a fost intrigat și în aceeași măsură încântat să-i cunoască povestea personală.

Pauză de la călătorii: o zi din viaţa obişnuită a lui MC

Când nu călătoreşte, MC profită de o viaţă boemă în Cluj. Nu e laudă, are şi de ce. De-alungul călătoriilor sale a adunat învăţături alese, dar şi-a dezvoltat şi o curiozitate aparte pentru citit şi preparate culinare.

"În fiecare dimineaţă, mă trezesc buimăcit, mă târăsc la micul dejun pregătit cu minuțiozitate din legume, fructe, nuci-semințe, ca să prind puțină energie. Până la prânz îmi petrec timpul citind, cel mai probabil în aer liber (grădină, terasă, parc). Am o afinitate spre literatura de realism magic, iar printre autorii preferați se numără Orhan Pamuk, Rushdie, Kundera și Garcia Marquez. Nici poveștile nu-mi sunt străine, ba dimpotrivă, citesc povești din toate colțurile lumii. Apoi, după un prânz copios și o siestă pe cinste, mă pun la scris. În mare parte, îmi place să scriu piese de teatru și mici fragmente. S-ar zice că fac o literatură de sertar. Seara ies la o plimbare sănătoasă, o întâlnire cu un prieten și, într-un final, un film din cele de animaţie. Din câte-mi amintesc, Fantastic Mr. Fox mi-a plăcut destul de mult", povesteşte simpaticul MC.

Pe lângă blog, Marius Casian are şi pagină de Facebook unde postează fotografii din călătoriile sale. Aştepată şi propuneri din partea celor ce şi l-ar dori drept companion în aventurile prin ţară ori de peste graniţe.

Ah! Melodia de suflet a lui Marius Casian nu putea fi alta decât: La valse d'Amelie!