Visul unei olimpiade de iarnă la 170 de kilometri de Cluj

Visul unei olimpiade de iarnă la 170 de kilometri de Cluj

În perioada 1940-1945, poate cea mai întunecată perioadă a istoriei mondiale, în Maramureș, s-au pus bazele unui centru olimpic de schi, la Borșa. S-au construit baze sportive moderne: pârtii de schi, cabane bine dotate, dar și cea mai mare trambulină pentru sărituri cu schiuri din Europa şi a patra ca mărime din lume (celelalte trei erau în Statele Unite).

Complexul Borșa constituie cel mai frumos exemplu pentru cooperarea care poate fi mai puternică decât războiul și ura: prefectul român al Maramureșului a rămas în funcție și după 1940, beneficiind tot timpul de sprijinul autorităților de la Budapesta, iar Federația de schi, aristocrați maghiari pasionați de schi și locuitorii români ai regiunii au înțeles importanța și câștigul pe care o astfel de bază sportivă îl poate aduce locului. Majoritatea investițiilor s-au realizat din donații, fiecare dintre ei contribuind cu bani sau renunțând la puținul pământ pentru ca respectiva comunitate să fie părtașă la profitul investiției care însemna indispensabil infrastructură nouă, drumuri și cale ferată.

Sportul și fairplay-ul au trimfat asupra legilor dictate de război. Un exemplu este cel al săritorului de schi polonez, Stanislaw Marusarz condamnat la moarte, drept criminal de război în Germania, pentru că a luptat în rezistenţa poloneză, pe care concurenții germani l-au recunoscut, dar niciun moment nu le-a trecut prin cap să-l denunțe autorităților. MAI MULTE AICI!

Comenteaza