Dragoş Damian, CEO Terapia: „Domnule Profesor Iohannis, doi indicatori SMART-2030 pentru România Educată”

Potrivit acestuia, indicatorii sunt: 75% din absolvenţi să-şi găsească un serviciu în domeniul în care s-au pregătit şi 25% din clanurile de partid şi familie care controlează sistemul de învăţământ să dispară.

Am dat treapta 1 la un liceu teoretic, dacă nu intram, eram re-rutat către un liceu profesional cu profil agricol, statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

La treapta a 2-a, două clase s-au comasat în una. Dacă nu luam treapta, eram re-rutat la un liceu profesional cu profil industrial, statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

În clasele XI si XII făceam practica o zi pe lună la filatura de mătase naturală din Lugoj și apoi la fabrica “Independenta” din Sibiu (exportau în zeci de țări, astăzi închise, probabil ceva mall-uri în locul lor). Dacă nu luam bacalaureatul statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

Am luat bacalaureatul și dacă nu intram la facultate statul îmi dădea după armată un serviciu de lăcătuș-mecanic la fabrica “Independenta”.

Am intrat la facultate. Statul îmi dădea după cei 6 ani un serviciu la un cabinet medical.

Fiecare decretel cunoaște și poate confirma din propria experiență și prin propriul parcurs povestea de mai sus – chiar și decreteii care au lucrat la proiectul România Educată. În orice etapă de școală sau liceu se putea intra într-un sistem de pregătire care îți oferea cele necesare pentru a-ți găsi un serviciu.

Astăzi, acuza primară din partea societății rămâne aceea că sistemul de educație este desprins de noua realitate și de noile nevoi ale pieței muncii. Adică statul nu poate, nu știe sau nu vrea să dea tinerilor un serviciu după absolvire ca să-i țină în țară, indiferent de forma de învățământ pe care au absolvit-o.

Asta pentru că nu știm de câți medici, profesori, ingineri, chimisti, IT-iști, contabili, macaragii, zootehnisti, sudori, fierari-betoniști, etc, etc., etc., avem nevoie până în 2030, în așa fel încât să-i formăm și să le dăm un job la capătul liceului, școlii profesionale sau facultății.

Și asta, desigur, pentru că nu avem nici un plan sau schemă de competitivitate economică până în 2030, ca să știm ce vrem să pregătim.

Din 1990 încoace școlile, liceele și facultățile, controlate de grupuri din partide sau familii, nu au ținut în nici un fel legătura cu nevoile din piața muncii, generând astfel fie forța de muncă pentru export fie analfabeți funcționali.

Educația, la fel ca și sănătatea de altfel, trebuie scoase din menghina în care o țin oligarhiile cvasi-indestructibile de partid și de familie.  O schimbare administrativă a sistemului de educație și abundentă de bani de PNRR sunt necesare însă nu suficiente. Tinerii ne pleacă din țară din cauza neîncrederii în autorități, a corupției, a lipsei unor locuri de muncă în raport cu pregătirea lor.

Dacă indicatorii de performanță ai sistemului de educație vor fi angajabilitatea și extirparea corupției și dacă la capătul școlii, liceului sau facultății tinerii vor avea un serviciu în domeniul în care s-au pregătit și ne vor rămâne în țară atunci vom știi că proiectul România Educată a fost un succes.

Articol publicat în ZF.ro.