Dragoş Damian, Terapia Cluj: Şeful celei mai mari economii din 2030 face investiţii gigant la doi paşi de noi. (...) Şeful celei de-a treia mari economii din 2030 probabil nici nu ştie unde este România

Dragoş Damian, Terapia Cluj: Şeful celei mai mari economii din 2030 face investiţii gigant la doi paşi de noi. (...) Şeful celei de-a treia mari economii din 2030 probabil nici nu ştie unde este România

Şeful celei mai mari economii din 2030 face investiţii gigant la doi paşi de noi. Şeful celei de-a doua mari economii din 2030 nu investeşte nimic la noi. Şeful celei de-a treia mari economii din 2030 probabil nici nu ştie unde este România. Pe voi nu vă enervează chestiile astea?

China, Statele Unite, India, Japonia, Indonezia, Rusia, Germania, Brazilia, Mexic, Marea Britanie, cu India înaintea Statelor Unite pe podium conform unor analişti, cu alţi jucători supriza, gen Turcia sau Egipt intrând în clasament conform altor analişti.

Acesta este top 10 al celor mari mari forţe economice globale ala anului 2030, țări gigant cu care țările mai mici, inclusiv Romania, trebuie sa bată palma pentru relaţii economice. Și nu pentru genul de relaţii economice pe care România le are în prezent cu partenerii strategici în care ei ne vând produse şi servicii şi noi le dăm pe gratis forţa de muncă specializată si calificată.

Oricum ar fi, top 3 al celor mai puternice economii din 2030 va fi China, Statele Unite, India. România trebuie sa meargă cu mâna întinsă la cele trei state de pe podiumul din 2030 și să ceară investiţii industriale în high-tech, chimie, energie și apărare. Fabrici, frate, ca să înţeleagă toata lumea ce înseamnă investiţii industriale. Deocamdată cu China ne ostilizăm absolut impardonabil, de la Statele Unite avem aşteptări mari, cumpărăm de la ei apărare sperând că într-o zi vor investi la noi iar despre India ştim doar de Bollywood.

Într-un târziu cauzat doar de nevoia de imagine electorală, o serie de politicieni români cu aspiraţii parlamentare și europarlamentare au inclus în discursurile politicianiste termeni nemaifolosiţi gen „investiţii în producţie”, noua politică industrială europeană”, „re-shoring”, „deficitul de resursă umană calificată și specializată” și mulți-mulți alţii, fără să aibă habar ce înseamnă.

Nu au intrat în viaţă lor într-o hala de producţie însă brusc stăpânesc termeni tehnici industriali. Evident că sunt împinşi de la spate de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă care s-au prins că România a rămas fară producţie.

Au senzaţia politicienii români cu aspiraţii parlamentare și europarlamentare că, la fel ca în basme, iei un pumn de ţarăna de jos, îl arunci în sus și unde cade răsare o fabrică? Oare ştiu politicienii români cu aspiraţii parlamentare și europarlamentare că pentru a construi o fabrică aştepţi luni și ani de zile pentru PUZ, pentru autorizaţie de construcţie și alte mii de autorizaţii sau pentru aprobări de fonduri nerambursabile? Sau că după ce fabrica este construită nu găseşti personal specializat și calificat pentru că între timp a plecat la muncă la partenerii strategici sau că, tot între timp, statul român a schimbat regulile jocului astfel încât investiţia nu se mai amortizează conform planului iniţial?

China, Statele Unite și India sunt fabricile lumii de high-tech, chimie, energie și apărare. Aflate într-o competiţie acerbă, ele vor decide în urmatoarea decadă unde trebuie să facă investiţii industriale pentru a-și asigura supremaţia regională în sectoarele economice ale viitorului. Dacă Romania ţine aproape de ele şi de fiecare data cand i se va cere ceva, va cere ceva la schimb (well done Klaus Iohannis, you finally stood up!), va reuşi să clădească o economie bazată pe producţie industrială, cheia reducerii deficitului bugetar, deficitului de cont curent și deficitului de balanţă comercială.

Opinie pblicată în ZF

Comenteaza