Dragoş Damian, Terapia Cluj: Fii CEO Generaţie Z, Gen Z, Zoomer... pune mâna pe smart-device şi scrie politicienilor: Treziţi-vă, sistemele de pensii şi sănătate sunt defecte, nu mai pot continua aşa

Excepţii, scutiri, facilitaţi, derogări, restanţe, reeşalonări, anulări, amnistii şi multe alte şiretlicuri creative.

Desigur, nici nu mai pomenim de munca la negru, de nestăpânit. De aceea sunt defecte sistemele publice de pensii şi de sănătate, nu numai pentru că nu ar ajunge banii - dar nimeni nu are curajul să iasă la o dezbatere serioasă legată de aceste probleme.

Marile scandaluri din ultima vreme (şi nu numai de la noi), cu iz electoral sau nu, sunt legate de modul în care funcţionează sistemul de asigurări sociale şi sistemul de asigurări sociale de sănătate – pe scurt, pensiile şi sănătatea. Asta în condiţiile în care, sau tocmai pentru că, 3 luni pe ani lucrăm pentru fondul de pensii iar 1,2 luni pe an lucrăm pentru fondul de sănătate. 78 de zile dintr-o medie anuală de 225 lucrăm pentru pensii şi sănătate.

Haideţi să facem calcule simple. La un salariu lunar brut mediu estimat de 7.567 de lei pentru 2024 (calculat prin lege pentru aprobarea bugetului de pensii) se plătesc anual peste 22.700 de lei pentru pensii şi peste 9.000 de lei pentru sănătate. Daca luăm salariul mediu brut real din mai 2024, care a ajuns la 8.355 de lei (a crescut cu 12,7% faţă de 2023 şi noi tot ne mirăm de scumpiri....), din el se plătesc anual peste 25.000 de lei pentru pensii şi peste 10.000 de lei pentru sănătate. Sume importante.

În fine, trăgând linie, 35% din timpul muncit de noi, 8 ore pe zi sau cât ne lasă sau obligă contractul individual de muncă sau cel de servicii sau SRL-ul sau PFA-ul sau cum o fi organizată firma, o facem în folosul sistemului de pensii şi sistemului de sănătate. Asta presupunând că muncim undeva unde nu se face evaziune fiscală sau muncă la negru.

Degeaba însă sunt vărsaţi lunar aceşti bani la cele două sisteme, degeaba urmăm principii nobile de solidaritate şi contributivitate inter-generaţională, degeaba dăm statului 35% din munca noastră anuală, degeaba se strâng an de an din contribuţii peste 200 de miliarde de lei în cele două puşculiţe, dacă ambele sisteme, cel de pensii şi cel de sănătate, sunt ciuruite de excepţii, scutiri, facilitaţi, derogări, restanţe, reeşalonări, anulări, amnistii şi multe alte şiretlicuri creative. Aşa cum spuneam, nici nu mai pomenim de munca la negru, de nestăpânit.

Deocamdată Generaţia Z stă liniştită, nu se uita pe fluturaşul de salariu ca să vadă că 35% din munca ei se duce pe contribuţii exact la cele două sisteme despre care se plâng părinţii şi bunicii. Nici nu este cazul ca Generaţia Z să se impacienteze atâta vreme cât părinţii şi bunicii o finanţează suplimentar din propriile salarii şi pensii sau cheltuie bani grei pe achiziţii imobiliare ca să o lase rentieră. Dar în următorii 10 ani lucrurile vor deveni de-a dreptul periculoase pentru Generaţia Z. Pleacă de lângă ea bunicii, ies la pensie părinţii-decreţei, cea mai numeroasa categorie demografică, deşertul populaţional de după 2007 va începe să producă efecte sociale, economia are o structură nesustenabilă iar accesul la serviciile de sănătate va fi dificil din cauza penuriei de personal şi tehnologie medicală.  

Daca Generaţia Z nu iese în spaţiul public să ceară o schimbare organică în reglementarea, finanţarea şi administrarea sistemului de pensii şi sistemului de sănătate atunci are toate şansele ca peste 20 de ani să se confrunte cu scenarii de coşmar, total opuse aspiraţiilor ei de echilibru între muncă şi viaţă.

Opinie publicată în ZF