Dragoş Damian, Terapia Cluj: Unde sunt copiii și nepoții noștri?

Cifrele de mai jos le-am pus la un loc verificând situri de la Ministerul Educației, INS, universități, publicații online. Daca voi aveți alte cifre nu mă înjurați, nu cred însă că diferențele vor fi foarte mari și oricum nu vor schimba tabloul general: nu știm unde sunt copiii și nepoții noștri.

În fiecare an un număr tot mai mic de copii începe clasa întâi, consecința a migrației, a natalității în scădere și, desigur, a numeroaselor transformări din sistemul de învățământ – în 2003 erau 287.552 elevi înscriși în clasa întâi, peste 10 ani, în 2013, cu 100.000 mai puțini.

După alți 10 ani, în 2023, natalitatea a scăzut la circa 150.000 de nou-născuți, cel mai mic nivel de când se fac măsurători – sunt copiii care vor fi în clasa întâi în 2029-30.

Arc peste timp, 2012-2024. 197.928 copii, majoritatea născuți în 2006, au început clasa întâi în anul școlar 2012-2013.

116.698 dintre ei s-au prezentat la Bacalaureat anul acesta, așadar un pic sub 41% au ”dispărut” pe parcurs.

97.066 au promovat, astfel încât, daca tragem linie, doar 49% din copiii care au intrat la școală în 2012 sunt astăzi tineri cu diplomă de bacalaureat aspirând către un viitor universitar.

Promovabilitatea la Bacalaureat din 2024 este ”cea mai mare din ultimii 3 ani”, toate autoritățile vorbesc cu mândrie despre ea, dar nu ni se spune ce se întâmpla cu cei circa 100.000 de copii și tineri care se pierd (în fiecare an) pe parcurs.

Unii se duc în învățământ dual și tehnic, dar ajung să lucreze în domeniul pentru care s-au pregătit, de fapt, ajung să lucreze?

Unii se duc in NEET, știm că în categoria 16-24 ani procentul de NEET de la noi este al doilea cel mai mare din uniune.

Alții se angajează, dar în mare lor majoritate fără forme legale, sau pleacă în străinătate, astfel încât, din nou, datele disponibile în funcție de sursa pe care o accesam nu pot fi reconciliate.

Alții se duc in șomaj – șomajul este mic, așadar puțini - sau în alte forme de ajutoare sociale - sunt multe, România este o țară creativă în a da bani de pomană.

Alții nici nu trebuie sa lucreze, le dau bani părinții și bunicii din țară și străinătate. Sau, chiar mai bine, sunt rentieri, le lasă părinții sau bunicii terenuri sau 1-2-3 apartamente.

Mai departe. În 2023 unele date arătau ca aproximativ 450.000 de tineri erau înregistrați ca studenți la facultățile de stat și private. Nu mă pricep să reconciliez cifrele, dar pare că toți absolvenții cu diploma de Bacalaureat intră în învățământul superior  – atenție însă, repet, doar jumătate dintre cei care au început școala în urma cu 12 ani.  Eurostat 2023 confirmă aceste nepotriviri, România este la coada clasamentului de profil, doar 17% din populație are studii superioare.

Iar absolvenții de facultate, termină facultatea la care au fost admiși, încep masterate și doctorate în același domeniu, lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit? Se cheamă angajabilitate.  Nu am găsit cifre legate de angajabilitate, ceea ce ne conduce la o presupunere educată că cifrele fie nu există, fie sunt mici, pentru că altfel mediul academic s-ar lăuda cu ele peste tot.

Să nu uităm, desigur, în fiecare an tot mai mulți tineri aleg facultăți din străinătate, am găsit cifra de ”peste 60 de mii” de români care învață în afara țării. În general tinerii străluciți sau cei cu părinți cu dare de mână.

La absolvirea facultăților, a celor din țară sau din străinătate, se pornește exodul absolvenților din medical și tehnic către vest – de fapt începe din timpul facultății, studenții sunt recrutați fără milă.

Începând de anul acesta se bagă bani grei, miliarde de Euro, în infrastructura de învățământ. Are dreptate Emil Boc, primarul orașului cu cea mai mare promovabilitatea la Bacalaureat, investiția din educație este cea mai sigura investiție. Va face însă această investiție să crească, la nivelul întregii țări, nu numai în cele vreo 10 orașe universitare, calitatea sistemului de învățământ, să ne țină copiii și nepoții la