Ceea ce pentru un om simplu este considerat defect, pentru un politician poate deveni cu ușurință calitate. În lumea strategiilor, viața are alte reguli. Partidul este religia, iar votul este icoana făcătoare de minuni.
Să îți schimbi punctul de vedere cu ușurință este în fișa postului pentru un ales al cetățenilor, care pupă icoană la fiecare patru ani. Pentru un om simplu, pentru un angajat la multinațională, asta înseamnă să fie inconsecvent, lucru care de regulă dăunează avansărilor în carieră. Politicianul are însă scuza lui: este doar o interfață a alegătorilor. Trebuie să fie maleabil, chiar versatil.
Despre fermitate vă propun să vorbim puțin și avem un studiu de caz. Edilul șef al Clujului, Emil Boc, ne va mai spune ceva despre domnia sa în această săptămâna. În câteva zile expiră termenul până la care primarul municipiului poate ataca cu recurs decizia Tribunalului în legătură cu plăcuțele multilingve de la intrarea în oraș. În 21 februarie, instanța a decis ca primarul să fie obligat să instaleze "indicatoare oficiale toponimice de delimitare a municipiului Cluj-Napoca trilingve sau cel puțin bilingve, în limba română, maghiară, respectiv în limba germană". Procesul a fost pornit de Asociația Minority Rights Egyesulet. Motivarea sentinței a fost comunicată în 23 martie, iar termenul pentru un eventual recurs la Curtea de Apel este de 15 zile. Adică expiră foarte curând.
Dar să ne întoarcem la Emil Boc. Imediat după sentință, purtătorul de cuvânt al municipalității, Oana Buzatu, a susținut că aceasta va fi atacată. Apoi, poziția a fost nuanțată, iar Boc a mărturisit că "stă ardelenește și cugetă". Iar acum informațiile sunt că ar înclina să renunțe la recurs.
Emil Boc este o persoană maleabila în spațiul public. Să ne amintim de problema "betonării Someșului". Într-o lună a devenit, din promotor al ideii, un înverșunat adversar al ei. Nu că în acel caz ar fi greșit. E fair play să spunem că l-am văzut și ferm. Un exemplu este hotărârea neclintită de a majora cu 500% impozitul proprietarilor care nu își îngrijesc clădirile. Acolo nu a mai fost versatil.
În situația plăcuțelor pare să se repete primul scenariu: a vrut recurs, acum s-a sucit. Este oarecum explicabil. În timp ce domnia sa "cugetă ardelenește", în jur se aude o singură voce. Doar o "galerie" este activă, cea a maghiarilor, susținuți inclusiv de Minority Right din Marea Britanie. În peluza cealaltă s-a exprimat numai Ionuț Tene, altfel o persoană asumat naționalistă. Ce concluzie să tragă primarul, om, dar înainte de asta politician?
Săptămâna aceasta, Emil Boc are de luat o decizie importantă. Cum spuneam, vom afla încă ceva despre domnia sa. Și vom ști, o dată în plus, cine ne reprezintă.
