Parcările care ne omoară. Cum își bate primăria joc de noi CALL TO ACTION

Am să vă povestesc pățania mea de astăzi. Aveam de mers la o conferință de presă la BCR, pe Barițiu. Fiind în timpul serviciului, nu puteam pierde o eternitate pe drum, cu CTP: de la redacție, ar fi trebuit să merg vreo 300 de metri pe jos, să iau autobuzul două stații - un autobuz care vine din jumătate în jumătate de oră - apoi să urc în tramvai preț de patru stații. Așa că am mers cu mașina, plecând regulamentar, cu vreo 20 de minute mai devreme. Plănuiam să găsesc un loc de parcare lângă Parcul Mare; nu s-a ivit. Am căutat pe Barițiu, dar fără mari speranțe: acolo e prăpăd. M-am predat și am cârmit cuminte către parkingul de lângă primărie. E soluția sigură, cea de pe urmă în nebunia asta din Cluj. La intrare, panoul de afișaj spunea că sunt douăzeci-și-ceva de locuri. "Perfect", mi-am spus.

Am urcat în coloană, eu și încă vreo trei șoferi, cu a-ntaia, cu așteptat în rampă, cu ochii pe ceas, până la etajul unde bate soarele. Minim 10 minute am escaladat tot parkingul până în vârf, iar cele douăzeci-și-ceva de locuri știți câte erau de fapt? Nimic, zero, nada (vă puteţi repara vă rog afişajul electronic, să nu îmi spună că sunt locuri, când de fapt nu sunt?). Trecuse deja ora de începere a conferinței și eu tot viram stânga mult, atent să nu scrijelesc pereții parcării supraetajate. Aproape mă învinovăţeam că nu am ales varianta autobuz + tramvai. În coborâre de la etajul 6, descurajat, am găsit un locșor ferit la 5b, cred. Nu deranjam pe nimeni - maşină, om sau gândac de bucătărie. Mi-am lăsat și legitimația de serviciu pe bord, ca să înţeleagă cine s-ar fi gândit că are ceva de înţeles două lucruri: că nu am găsit alt loc şi că sunt în timpul serviciului.

Am ajuns la conferinţa cu paşaportul pentru Cluj - Capitală Europeană a Tineretului după ce Farkas Andras isprăvise de vorbit. Sigur, am strâns până la urmă informaţiilor necesare pentru articolul meu. La întoarcere, însă, mi-am găsit pe parbriz amenda. Bănuţii pe care îi plătisem pentru parcare nu le erau de ajuns zeloşilor angajaţi ai Poliţiei Locale: voiau şi 200 de lei în plus, pentru că parcasem pe locurile haşurate (teoretic, pentru că practic nu era nicio liniuţă trasată acolo). Nu s-au gândit că poate nu avusesem niciun alt loc unde să opresc şi că - aşa (ne)haşurată cum era - parcarea mea era plătită. Le dădeam bani, nu le luam. Simpatic şi cuantumul: m-au amendat cât pe unul care îşi lasă maşina în intersecţie sau pe linia de travai, minus partea cu ridicarea. Şi exact când am găsit amenda pe parbriz, dar fix în clipa aceea, am simţit că primăria îşi bate joc de mine.

Am să plătesc, ghinion, dar nu înainte să-i invit pe poliţiştii doamnei Fritea să îl amendeze pe onor primarul Emil Boc, incapabil să gestioneze criza parcărilor. În zona centrală, primăria nu are nicio soluţie pentru şoferi. Boc îi invită pe clujeni să circule cu CTP, chiar dacă modernizarea parcului auto şi de troleibuze arde de abia primele etape şi chiar dacă sistemul de ticketing nu există. Boc îi aşteaptă pe clujeni să renunţe la maşini pentru biciclete, însă sistemul de bike-sharing e o păcăleală. Boc hrăneşte şoferii cu planuri măreţe - centuri, şosele, parcări sub şi supra-terane - ca să le abată atenţia de la faptul că nu mişcă nimic. Că este ca împăratul gol, pe care lumea tot îl mai priveşte cu admiraţie, dintr-o inerţie emoţională, că a staţionat prin Piaţa Victoriei. Acum fix un an, primarul se lăuda că vin portughezii să sape la parkingul subteran din Mihai Viteazu, dar proiectul e şi acum acolo unde a fost lăsat în aprilie 2014. În cartiere au rămas parcările lui Apostu - măcar atât lucru bun a făcut primarul de la Gherla. Să nu mai spunem că acum edilul-şef vrea să taie şi parcările din aripa de vest a Pieţei Unirii, ca să facă pietonal. Ştiu că veniţi cu şofer la muncă (şi pe jos, uneori), dar mi-ar plăcea să vă văd bâjbâind cu volanul în braţe după un loc de parcare, domnule primar, ca să simţiţi prin ce trec clujenii.

Sunt conştient că mulţi dintre Dvs. aveţi tot soiul de păţanii cu parcările. Că v-au taxat poliţiştii cei zeloşi când v-aţi scos copilul de la grădiniţă sau de la şcoală - căci nu s-a gândit nimeni că în preajma grădiniţelor şi şcolilor ar fi nevoie de locuri de parcare - şi nu aţi avut norocul meu, să aveţi o platformă unde să vă vărsaţi năduful. De aceea, vă invit să scrieţi aici poveştile voastre cu parcări şi vă promit că le voi trimite pachet doamnei Fritea şi domnului Boc.