Unde erau consultanții acum cinci ani, când deja se simțea criza forței de muncă? Și unde vor fi ei peste cinci ani?

Oamenii de afaceri simt criza forței de muncă încă de acum cinci ani, de când efectele crizei economice începuseră să dispară. 

Nu era nimeni să facă statistici pe atunci; din când în când citeai despre un constructor, hotelier sau manufacturier care spunea că nu găsește personal calificat, lucru care s-a extins și agravat în ultimii trei ani în care nu găsești forță de muncă de muncă de niciun fel. Acum avem cifre, pierdem anualizat 7% din produsul intern brut pentru că nu reușim să acoperim deficitul de forță de muncă.

Toate proiectele de repatriere a românilor plecați, cu tam-tamul de PR de la lansare, nu au prins cheag. Au avut eventual de câștigat din ele doar firmele care le administrau. Așa că să nu ne mai îmbătăm cu apă rece; românii de dincolo nu vor mai veni înapoi mai devreme de 10 ani, dacă și atunci, pentru că familiile lor stabilite în restul UE îi vor ține acolo la bătrânețe pe primii plecați după 1990.

Toate țările din Europa de Vest se confruntă cu criza serioasă a forței de muncă, dar poate nici unele cu aceeași brutalitate ca Polonia și România, de unde au plecat în Vest circa 10 milioane de oameni în total. Cei mai buni meseriași erau, de altfel, în aceste două țări.

Instalatorul polonez și constructorul român nu sunt clișee, sunt cărți de vizită ale profesionalismului. Polonia, care are deja convergență pe media Uniunii Europene pe mulți parametri de remunerație și compensare, are proiecte smart de a-și aduce înapoi concetățenii, concentrându-se pe tinerii plecați dincolo, pe care îi tentează cu joburi fără taxe. În plus, au avantajul că pot aduce personal calificat din est. Știți de ce? Pentru că se vorbește rusa....

Noi ce facem cu ținerii noștri? Îi învățăm că trebuie să aibă cât mai multe facultăți, cu toate că știm că îi condamnăm la analfabetism funcțional. Îi lăudăm pe absolvenții de 10,00 și ne batem joc de liceele cu promovabilitate scăzută la bacalaureat - "școlile rușinii"??? - când dintre copiii de acolo se pot forma meseriașii de mâine din construcții, industria ospitalității, manufactură.

Nu în ultimul rând, îl demonizam în continuare pe "Dorel", asigurându-ne că viitoarele generații se îndepărtează și mai mult de munca manuală, de rușine să nu fie asimilați acestei damnații. Au început să activeze școlile în învățământul dual și profesional, probabil cea mai mare reformă durabilă din educație pentru a crea o nouă generație de muncitori calificați.

Dar ea este incompletă: după ce vor fi ultracalificați, absolvenții vor putea pleca la sfârșitul școlii oriunde în Vest. Adică îi dăm gata pregătiți, cum facem cu medicii, de exemplu. Ce este de făcut pe termen lung, în afară de statistici?

În primul rând trebuie să ne întoarcem fața către enunțuri de bun simț:

- Indiferent câtă automatizare, tehnologizare, informatizare, robotizare ar inova locul de muncă, job-urile calificate din manufactură nu vor putea fi niciodată înlocuite.

- Industriile construcțiilor, sănătății, divertismentului, ospitalității, bunurilor de folosință de medie și lungă întrebuințare sunt cele unde - la noi și în toată lumea - trebuie ridicați muncitori calificați. 

- Vestul atrage forță de muncă din Est, iar în ultimii 70 de ani această tendință nu a fost nici măcar frânată, darmite reversată.

- Acum și în 100 de ani absolvenții de liceu și facultate de nota 10,00 vor lucra pentru cei de nota 7,00.

Sunt enunțuri simple pe care o guvernare înțeleaptă le transformă în politici publice sustenabile. Avem 72% promovabilitate la bacalaureat? Pe mine mă interesează ceilalți 28% pe care să-i calificăm într-o nouă generație de antreprenori și de meseriași.

În final, o provocare de statistică pentru PricewaterhouseCoopers: câți dintre cei 72% care au promovat bacalaureatul în 2019 și au intrat la facultate vor avea angajabilitate în ceea ce și-au luat licența când termină, adică începând cu 2023? Să ne întâlnim la o statistică atunci.

Dragoș DAMIAN
CEO Terapia SA