Unde se duc banii clujenilor când se duc? Mergem spre normalitate, dar cu viteză mică

Sala de sticlă a Primăriei. „Bine v-am găsit..." Emil Boc stă în „capul" mesei ovale şi le dă bineţe celor prezenţi. De o parte sunt directori din Primărie şi câţiva consilieri locali. De cealaltă, o mână de oameni. Vârstnicii, mai în faţă. Cei tineri, mai retraşi. Împreună, din faţă şi retraşi, puţin peste zece. Cam cât ziariştii din sală, gata să umple pagini de caiet şi de laptop.

Muşchiul dezbaterilor publice se întăreşte cu exerciţiu. Tot anul trecut să fi fost vreo 3-4. Mergem spre normalitate, dar cu viteză mică, să nu riscăm vreo tamponare cu lumea (mai) civilizată. Vina este comună: a municipalităţii, că ne cere rar părerea; a noastră, că ne lăsăm convinşi cu greu să o oferim.

Dezbaterea de luni este despre buget (AICI). Despre unde se duc banii clujenilor când se duc. Pentru români, plata impozitelor e un sfârşit de drum: „Gata, am scăpat de grija asta!". Hai să privim acest moment ca pe un început. Bănuţul meu şi bănuţul tău intră într-o pălărie, se aliază şi împreună pot face mici miracole. Beneficiul ar trebui să fie comun. Dacă mie şi ţie nu ne pasă, cui să îi pese? Primarul vrea asfaltări, parkinguri, bandă dedicată, autobuze şi tramvaie. Dar el este reprezentantul nostru. Împărtăşim priorităţile sale sau vrem altceva?

Oamenii care iau cuvântul nu sar departe de planşele municipalităţii. Ideile noi răsar cu sfială. Le adunăm şi ne dă mai puţin decât numărul vorbitorilor. O doamnă doreşte arbori în curţile şcolilor. Se face. Un domn vrea chetă pentru cumpărarea hotelului Continental. Serios? Acelaşi domn se gândeşte la amenajarea Canalului Morii. E mai mic decât Someşul, să îşi aştepte rândul. Status-quo-ul Pieţei Mihai Viteazu ne deranjează pe toţi. Zona este blocată de procesul cu un constructor portughez de parkinguri subterane. Un alt clujean vorbeşte despre locuinţe sociale; să nu uităm de Pata Rât, că e tot Cluj-Napoca. Aici suntem descoperiţi. Se fac demersuri pentru cartiere în Borhanci şi Valea Gârbăului, dar nu sunt sociale. Educaţia ne-ar salva, dar peste vreo 20 de ani. Un revoluţionar cere clopot în Cimitirul Central. Oamenii se uită stâjeniţi unii la alţii. Cel mai simpatic este un domn economist. Le-a promis copiilor săi, care au protestat în Piaţa Unirii, că nu mai stă cu mâinile în sân. Şi nu a stat. Omul a calculat şi a tras concluzii: că investiţiile le salvează excedentul anilor trecuţi, că se face o colectare dezastruoasă, în special la concesiuni şi închirieri.

Sala de sticlă a Primăriei. „Vă mulţumesc pentru prezenţă..." Emil Boc se ridică din „capul" mesei ovale şi tocmai nu a schimbat vreo virgulă din bugetul pentru 2017. E vina municipalităţii, că ne cere rar părerea, dar şi a noastră, că ne lăsăm convinşi cu greu să o oferim.

298.957.726

euro este bugetul total al Clujului pentru 2017, din care 200.779.819 euro merg la susţinerea activităţii şi 98.179.907 euro sunt destinaţi investiţiilor.