ZIUA PREŞEDINTELUI. Să alegem nuanţa cea mai deschisă de gri

Peste câteva zile mergem la vot să ne alegem preşedintele pentru următorii cinci ani. E un fel de a spune „mergem", pentru că 40% (după cele mai optimiste sondaje în privinţa prezenţei) nu vor ajunge la vot.

 

Cei mai mulţi pentru că s-au scârbit de politică şi de politicieni, alţii, mult mai puţini, pentru că trăiesc mai mult prin capitalele lumii, iar copiii lor studiază deja la şcoli prestigioase din vestul Europei. Pe ei, viitorul României nu-i mai interesează.

Celor care nu merg la vot trebuie să le fie respectată opţiunea, în condiţiile în care, după 25 de ani de tranziţie, România este printre codaşele Europei din punct de vedere al nivelului de trai, iar corupţia a atins cote greu de imaginat în vremurile pe care le trăim, chiar dacă suntem la graniţa dintre Vest şi Est. Cea mai mare vină pentru această stare de lucruri o poartă politicienii români, care au condus ţara în această perioadă.

Politicienii care au avut puterea au speculat la maximum, în aceşti 25 de ani, slăbiciunile unui popor ieşit la lumină după peste 40 de ani de beznă totalitară. I-au manipulat pe oameni fără jenă, au distrus tot ce mergea cât de cât în ţară, fără să pună nimic în loc, majoritatea, indiferent de culoarea politică, au devenit milionari în dolari, iar apoi în euro, în special din contracte cu statul.

Bine că am reuşit, cu chiu cu vai, datorită poziţiei geo-strategice a României, să intrăm în NATO şi UE şi să putem circula liber în Europa, că altfel jalea era mult mai mare.

Îi înţeleg pe cei care sunt scârbiţi de politică, doar că, prin lipsa implicării civice, le dau apă la moară celor care i-au manipulat, dezinformat şi intoxicat. Celebrul scriitor şi medic indiano-american Deepak Chopra, considerat de milioane de oameni un adevărat „guru New Age", spune într-una din memorabilele sale rostiri: „Să ai plângeri împotriva altora este ca şi cum tu ai bea otravă şi te gândeşti că asta o să-ţi omoare duşmanul."

În speţa noastră, pentru mulţi români, „duşmanul" este „politicianul" şi vrea să-l taxeze prin absenţa de la vot şi prin neimplicare civică. Dar cei care pierd sunt tocmai cei care nu se implică, pentru că marile partide îşi mobilizează „activele" recompensate din plin de-a lungul anilor de guvernare cu tot felul de sinecuri şi contrăcţele şi oricum „se aleg", indiferent câţi oameni votează.

După această pledoarie pentru participarea la vot vreau să spun câteva cuvinte şi despre această penibilă campanie electorală pentru prezidenţiale. Dilema personajului lui Caragiale, „Eu cu cine votez, monşer?", e mai actuală ca oricând.

Până acum, românii nu au putut vedea nicio confruntare electorală între candidaţi, să-şi pună unul altuia întrebări, „catindaţii" să răspundă întrebărilor jurnaliştilor şi publicului, să aflăm şi noi cum vor pune în practică ceea ce scriu cu atâta talent în frumoasele lucrări SF, cărora ei le spun programe electorale.

Cei mai mulţi dintre candidaţi nu vor confruntări electorale şi găsesc şi motive puerile, ca să arate încă o dată cât de proşti ne cred. Ei de fapt nu vor confruntări şi moderatori adevăraţi pentru că nu vor să rişte să li se pună întrebări de genul „Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?", sau „Ce simţiţi când împuşcaţi o căprioară la vânătoare?". Dacă-i întrebi de ce nu sunt confruntări, dau vina unii pe alţii.

Dar ce vedem în schimb la „teveu", locul de unde majoritatea românilor îşi iau informaţiile despre politică. Victor Ponta se întâlneşte cu oamenii muncii de la oraşe şi sate şi le spune cât de bine o să fie dacă iese el preşedinte, cum vor creşte salariile şi pensiile şi cum o să dispară dezbinarea, ura, polarizarea, zgomotul şi blocajul „din ultimii 10 ani". Nu ştiu dacă să-l credem sau nu, dar ştiu un lucru, PSD-ul, chiar dacă are un lider de 42 de ani, şi mulţi oameni de valoare, este încă un partid nereformat, în care există baroni care fac acum coadă la DNA şi care au încă foarte multă putere în partid. Ca să nu mai vorbim de baronaşii tineri, care, în opinia unora, ar fi chiar mai periculoşi decât cei bătrâni.

Îl mai vedem pe „neamţ", care, fiind total lipsit de carismă, face eforturi supraomeneşti să pară popular şi ne explică, atât cât apucă şi pe unde apucă şi el, cum stă treaba cu lucrul bine făcut, dar câteodata are „ghinion". Nu ştim încă nici dacă Blaga şi oamenii lui au reuşit să-i convingă pe români că s-au rupt definitiv de Băsescu şi că acum sunt liberali cu acte în regulă.

Mai vedem şi trioul Băsescu-Udrea-Boc, care îşi face strategiile, mai nou, la restaurant. Elena Udrea, sincer vorbind, are unele calităţi de lider, dar guvernarea Băsescu-Boc şi mentalitatea electoratului român o trag mult în jos. După ce Înalta Curte a stabilit că Iohannis va fi judecat în procesul de incompatibilitate cu ANI de-abia în 18 noiembrie, după turul doi, şansele Elenei Udrea de a intra în finală sunt doar teoretice.

Dacă finala va fi Ponta-Iohannis, toţi ceilalţi vor negocia la sânge fiecare vot pentru turul doi. Promisiunea cea mai mare a primit-o Tăriceanu, funcţia de prim-ministru, dar pentru asta va trebui să rupă cât mai mult din voturile lui Iohannis şi să reuşească să le şi transfere în turul doi spre Ponta. Ceilalţi vor trebui să se mulţumească cu mai puţin, fiecare, după procent.

50% din populaţia României trăieşte în mediul rural. Mulţi electori din această zonă îşi iau infomaţiile doar de la televizor sau de la primar şi preot. În cazul populaţiei urbane situaţia stă altfel, oamenii au acces la internet, unde se pot găsi site-uri de analiză serioase, opinii ale unor analişti şi ziarişti de marcă, riscul de manipulare şi dezinfomare este oarecum mai redus.

Făceam la începutul articolului o pledoarie pentru prezenţa la vot. Pentru că, personal, cred că România se află la un moment de răscruce, iar preşedintele poate influenţa decisiv traiectoria ţării în următorii cel puţin cinci ani. Suntem la 25 de ani de tranziţie dificilă şi încă mulţi români o duc greu şi se gândesc cu groază în ce ţară vor creşte copiii lor. Colegul Octavian Hoandră spunea zilele trecute că "nu există alb şi negru, ci doar o infinitate de nuanţe de gri".

Deşi lumea ştie că sunt mulţi români destoinici, fie în business-ul autohton, fie în multinaţionale, fie în zona academică, mai capabili decât cei 14, nu avem alternativă. Doar ei vor fi pe buletinul de vot. Se pare că vom vota din nou răul mai mic şi vă invit să alegem nuanţa cea mai deschisă de gri.