Noi descoperiri pe "frontul" COVID-19. De ce unele persoane fac forme grave
O cercetare realizată prin studierea ADN-ului a circa 2.700 de pacienţi cu COVID-19 din unităţile ATI în Marea Britanie, oferă indicii asupra mecanismelor care generează simptomele grave ale bolii.
O echipă de cercetători britanici a descoperit cinci gene asociate formelor grave de COVID-19 şi a sugerat potenţiale tratamente, potrivit unui studiu publicat de revista Nature, preluat vineri de agenţia EFE.
Cercetarea, realizată prin studierea ADN-ului a circa 2.700 de pacienţi din unităţile ATI în Marea Britanie, oferă indicii asupra mecanismelor care generează simptomele grave ale bolii, enunţă obiective ale dezvoltării medicamentelor şi estimează că unele deja existente ar putea ajuta la recuperarea pacienţilor în stare gravă.
Studiul sugerează că formele grave de COVID-19 au la bază cel puţin două mecanisme biologice: tipul apărării antivirale înnăscute - importantă în primele faze ale bolii - şi procesele inflamatorii dezvoltate de bolnav. Echipa care a realizat cercetarea consideră că testele clinice trebuie axate pe medicamentele care vizează aceste căi antivirale şi antiinflamatorii specifice.
''La fel ca în cazul septicemiei şi gripei, pentru COVID-19 afectarea plămânilor este provocată de propriul nostru sistem imunitar, nu de virus'', remarcă Kenneth Baillie, cercetător la Universitatea din Edinburgh.
Diferenţe au fost descoperite în genele IFNAR2, TYK2, OAS1, DPP9 şi CCR2, ceea ce explică, în parte, de ce unele persoane dezvoltă forme grave de COVID-19, în timp ce altele nu sunt afectate, notează această universitate.
După identificarea genelor, echipa de cercetare a putut să estimeze efectul tratamentelor farmacologice la pacienţi, întrucât unele variante genetice răspund unor anumite medicamente într-o manieră similară. S-a observat astfel că o diminuare a activităţii genei TYK2 protejează împotriva infectării cu SARS-CoV-2 şi că medicamente antiinflamatoare din categoria inhibitoarelor JAK produc acest efect.
Acelaşi studiu mai semnalează că o creştere a activităţii genei INFAR2 creează ''probabil'' protecţie în faţa noului coronavirus, întrucât ar putea imita efectul tratamentului cu interferon.
