Doar aici simţi cu adevărat că faci parte dintr-o familie, dintr-o mare familie guvernată de repect şi simţ civic. Aş putea compara stadionul Dr. Constantin Rădulescu, atunci când pe el joacă echipa iubită, cu un stup gigant în care fiecare spectator are rolul său, aducând cu sine, strecurat în gând, câte un grăunte din polenul civilizaţiei, al înţelepciunii neţărmurite pusă în slujba fotbalului.
Cine a călcat vreodată în Gruia rămâne aici pe veci, cucerit de năzuinţe la care nici într-un alt loc nu are dreptul să viseze. Doar simpla privire îndreptată spre dreptunghiul mereu verde, ce poartă încă urmele paşilor lui Drogba, Ribery sau Traore, vedete de talie mondială prin intermediul cărora Clujul a ajuns pe harta fotbalistică a Europei, e suficientă pentru a înţelege măreţia locului. Gândul, povara multor conştiinţe, te poartă pe aripi vişinii în lumea celor 1.000 de promisiuni îndeplinite, fiecare în parte însemnând ore, zile, săptămâni, luni sau ani de muncă.
Minunatul tărâm pe care păşim hotărâţi, făcând să răsune valea fotbalului românesc, nu ni s-a deschis încă în întregime. Mai păstrează suficiente surprize pentru a ne îndemna să-l străbatem cu gândul curat şi inima deschisă, ca într-o călătorie iniţiatică la sfârşitul căreia poţi deveni om destoinic, stăpân pe destinul tău de spectator al celei mai frumoase magii petrecute vreodată în fotbal: CFR! Acum, că gândim toţi la fel, haideţi să călătorim împreună şi, cu ajutorul comentariilor dumneavoastră, să continuăm zugrăvirea acestei minunate lumi pentru cei care încă nu au păşit în ea!
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
