Ganea: „Am vrut să intru în istoria României"

Noul antrenor al Universităţii a explicat de ce şi-a asumat responsabilitatea penalty-ului cu Anglia de la Euro 2000. Fostul vârf a vorbit despre cariera sa de fotbalist şi despre planurile de la „U" Cluj.

E primul interlocutor care-i solicită ziaristului lista cu întrebările. „Să le aduci scrise, altfel nu vorbim!", îl avertizează pe jurnalist. Discuţia porneşte după ce citeşte chestionarul. Una singură cade la cenzură, o taie apăsat cu pixul. „ Să nu mai văd asta. Acum nu mai sunt jucător". În schimb, dialogul generează numeroase întrebări la care nu ezită să răspundă. Ioan Viorel Ganea a semnat cu Universitatea Cluj un contract valabil până la finalul campionatului. A venit să dea o mână de ajutor, doar e al cincilea antrenor al „Şepcilor roşii" din acest sezon. Vrea să demonstreze că e capabil să-i înveţe şi pe alţii să înscrie. Orgoliul unui fost mare atacant e plasa de siguranţă a Universităţii.

Ai jucat doar fotbal?
M-am născut la Făgăraş, un oraş cu aproximativ 40.000 de locuitori, destul de mic. Acolo am crescut şi m-am format ca jucător. Am făcut şi un pic de judo, îmi plăcea şi boxul. Nu am apucat să ajung la concursuri, a fost o perioadă de vreo şase luni, m-am băgat şi eu în seamă (zâmbeşte). Aveam 14 ani şi am întrerupt fotbalul, eram în clasa a VIII-a şi urma treapta întâi.

Era mai lejer la judo?
Nu, era programul după-amiaza, iar şcoala era dimineaţa. La fotbal m-am întors în clasa a IX-a, după ce am terminat cu examenul.

Drumul de la libero la atacant

Care a fost primul post la fotbal?
Am început ca libero, am avansat fundaş central, am trecut mijlocaş central şi apoi am ajuns atacant.

Cum de ai jucat libero?
Acolo m-a pus să joc la copii şi juniori. Am fost libero, apoi am urcat mijlocaş central.

Eşti pregătit ca antrenor, deja ştii toate posturile. Când ai ajuns atacant?
Într-un târziu, la Braşov, unde am debutat sub comanda lui Nelu Naghi, care e naşul lui Lăcătuş şi naşul băiatului meu. Era un meci decisiv cu Electroputere şi nu avea cine să joace. Între timp, Naghi a fost înlocuit cu Gabi Stan. În acel meci cu Electroputere, Sabin Ilie luase „roşu". Stan nu avea pe cine să bage atacant şi m-a băgat pe mine.

Erai rezervă?
Da. Mi-a spus că voi juca în atac. Am reuşit să joc chiar foarte bine, am dat două pase de gol, dar nu am marcat. Am câştigat cu 4-1 şi ne-am salvat.

De atunci ai rămas atacant.
Da, apoi am plecat la Craiova în 1996 sub comanda domnului Cârţu. Am stat până în 1998, când mi-a expirat contractul şi mi s-a spus că nu vor să-l prelungească.

A trimis titlul în Ghencea

Cred că ştii de ce nu a mai dorit Craiova să te păstreze.
Nu cred că are legătură cu acel meci.

Eu cred că are legătură cu meciul cu Rapid, 2-2, în urma căruia giuleştenii au ratat titlul şi s-au răzbunat peste câteva zile în Cupa României. Ai marcat ambele goluri. Cum priveşti acel meci azi?
La fel ca atunci. Eu consider că o echipă care vrea să joace în cupele europene trebuie să merite acest lucru, nu să facă un aranjament.

Craiova ar fi câştigat Cupa, în finală juca tot cu giuleştenii,iar Rapid lua campionatul.
Noi nu aveam certitudinea că o să câştigăm Cupa. Noi jucam oricum în cupele europene.

Cum s-a pregătit acel meci?
S-a pregătit foarte bine. Antrenorul Alesanco ne-a întrebat dacă vrem să jucăm corect. Toţi din vestiar i-au răspuns „Da".

Ce primă v-a trimis Steaua pentru că le-aţi sigilat titlul?
Întreabă-l pe Cristescu, el era căpitanul. Eu nu mai aveam contract, nu-mi mai plătiseră chiria de şase luni. Ce era să fac? Toţi fotbaliştii au fost de acord să joace corect. Eu aveam contract de 25.000-30.000 de dolari net. A venit Balaci antrenor, cu alte idei, cu o altă filosofie. Pentru mine a fost bine că am plecat de acolo la Bistriţa.

Cum ai fost primit în Giuleşti? Ţi-au reproşat momentul Craiova?
Nu am avut nici o problemă. Dacă nu eram eu acolo, nu câştigau campionatul în 1999.

Cum a fost relaţia cu Marius Popescu la Gloria Bistriţa?
Foarte bună. El pasa, eu marcam.

„George e mai talentat  decât mine"

Cum se explică eficacitatea ta din postură de rezervă? Cum te motivai?
Am marcat aşa la echipa naţională şi la Stuttgart. În Bundesliga eram în ultimul an de contract, se apropia Campionatul Mondial din Germania şi s-a stabilit să fie folosiţi cât mai mulţi jucători tineri autohtoni. Eu, cum îl aveam concurent pe Kuranyi, am fost lăsat mai mult pe bancă. La echipa naţională aveam concurenţă mare, erau Viorel Moldovan, Adrian Ilie, Craioveanu, Vlădoiu. Pe mine nu mă interesa cu cine concurez, mă interesa să dau gol dacă antrenorul mă bagă în teren. Eram disperat să dau cât mai multe goluri la Naţională.

Antrenorul îţi explica de ce eşti rezervă?
Nea Piţi, îţi dau un exemplu, îmi zicea „Ionele, să fii pregătit, că te bag în a doua repriză!". Când îmi zicea asta, eram mai motivat!

Cum vei proceda cu fotbaliştii pe care-i vei lăsa pe bancă la „U"?
Eu le spun de la început că totul depinde de ei, de cum se pregătesc, de cât se antrenează. Ştiu şi ei că intră 10 fotbalişti şi un portar. Campionatul e lung şi fiecare va primi o şansă. Eu vreau să creez concurenţă, altfel nu putem progresa. Aceasta e ideea mea ca antrenor.

La ce probleme financiare sunt la Universitatea, e mai greu.
Nu ne legăm de bani. Eu am semnat pe viaţă la Braşov pentru 1.000 de dolari. Ştia Nea Romică Paşcu meserie!

Cum era atacantul Ganea, pentru cei care nu l-au văzut? Apoi, te rog să-l caracterizezi şi pe fiul tău, George Ganea, care e golgeter la juniorii clubului Dinamo.
Eu nu am fost format pe postul de atacant, iar acest lucru a fost un dezavantaj pentru mine. Nu am avut pe cineva lângă mine să-mi explice ce să fac. Am „furat" de la foşti mari jucători. Eu ţin cu AC Milan şi-mi plăcea Papin, iar idolul meu era mijlocaşul central Marcel Desailly. Eu eram obişnuit în spate, să dau drumul la pase. Acum trebuia să primesc pase, să dau gol.

Ştiai şi cum reacţionează fundaşii.
Da, asta mă avantaja. Aveam forţă, nu aveam o lovitură de cap extraordinară. Sunt bucuros că nu m-am făcut de râs. Îmi plăceau acţiunile unu contra unu. Nu aveam o viteză foarte mare. George face 14 ani şi este un atacant pur-sânge, a avut un sprijin foarte mare în mine. L-am învăţat tot ce trebuie să facă. E mai talentat decât mine. Dacă marchează şi iese golgeter în fiecare an, zic că e un atacant bun. Are tehnică bună, are forţă. Nu are viteză foarte bună, pentru că nu are moştenire genetică. Eu cred că el compensează cu forţa, e o caracteristică a familiei, are şi plecări bune de pe loc. Tata era mai mic decât mine, dar avea forţă. A jucat fundaş stânga, a ajuns până la liga a patra.

„Dorinel tremura cu mingea în mână"

Povesteşte-ne momentul penalty-ului cu Anglia de la Euro 2000. Cine trebuia să execute? Hagi era suspendat, Gică Popescu a ieşit accidentat după o jumătate de oră. Ai jucat ultimul sfert de oră.
Viorel Moldovan a scos penalty-ul din minutul 89. Sincer, nu ştiu cine trebuia să execute, pentru că nu am participat la şedinţa tehnică dinaintea meciului, acolo au fost doar titularii. Ideea mea era să fac cumva să intru în istoria României.

Pe bune.
Da, la asta m-am gândit după ce ne-am calificat la turneul final. L-am văzut pe Dorinel că tremura cu mingea în mână. „Ce faci, mă, frate?", zic, „Lasă că trag eu, dă mingea!".

Cum te-ai gândit să execuţi? Ţi-ai ales un colţ?
Să dau gol, la asta m-am gândit. Acela era colţul unde trăgeam de obicei. Nu am avut nici o emoţie.

Nu ai riscat, să intri în istoria României...
Şi cu ceva negativ! Am rămas cu ceva pozitiv.

Ce-ai face dacă un jucător de-al tău, care nu ar fi desemnat să execute lovitura de pedeapsă, ar rata într-un final de meci?
Şi ce să-i mai fac? Mai am ce să-i fac? Îl încurajez, mă ajută la ceva să mă supăr?

„Hoddle m-a ţinut minte"

Ce pasiuni ai în afara fotbalului?
Îmi plac filmele de acţiune, comediile. Îmi place să joc tenis cu piciorul. Îmi place şi să merg la pescuit, voi vedea când voi avea timp. În Anglia mi-a plăcut cel mai mult să pescuiesc, ce frumuseţe era, ce linişte! Am mers şi cu barca, m-au invitat nişte prieteni să mergem şi cu vaporul pe mare. Îmi place muzica românească de petrecere, dar şi cea modernă.

Manelele?
Nu, artişti gen Maria Ciobanu, Irina Loghin, Maria Cârneci, Benone Sinulescu. Am avut şi ocazia să-i cunosc. Acum sunt vecin cu Maria Cârneci, mi-a făcut cadou nişte CD-uri. E o muzică frumoasă.

L-ai avut antrenor pe Hoddle la Wolverhampton.
Da, în a doua fază. Nu m-am înţeles prea bine cu el. Cred că m-a ţinut minte.

Cu ce?
Cu Euro 2000.

Serios?
L-am avut înaintea lui Hoddle pe Dave Jones, un om deosebit. Hoddle nu m-a avut la inimă, cred că avea ciudă pe mine. Şi când nu avea atacanţi nu mă băga să joc.

I-ai reproşat că nu-ţi oferă şanse?
Nu i-am reproşat, nu puteai să discuţi cu el.

Cum explică incidentul cu Bölöni

De ce ai fost considerat un jucător problemă?
În ce sens problemă?

A fost episodul cu Bölöni din 2001, la meciul cu Italia, când ai jucat ultimele 13 minute.
Ce s-a întâmplat?

Din imagini se vedea că-i reproşezi ceva pe un ton vehement, poate că nu te-a introdus mai repede în teren.
Păi da, şi care e problema? Ţi se pare normal să-i strige tribuna antrenorului să bage un jucător în teren? Asta s-a întâmplat atunci.

Strigau să intre Ganea?
Da, e normal?

Suporterii pot să strige ce vor.
Da, corect, dar ţi se pare normal pentru un antrenor? Nu cred că e normal. Eu i-am spus atunci doctorului că am o problemă la spate şi l-am rugat să anunţe antrenorul că nu pot să intru în teren. „Nu-i zic!", mi-a răspuns. De ce să nu-i spui, ţi-e frică? Jucător-problemă, de ce, că dădeam 100%, că-mi vedeam de treabă? Mie chiar îmi spuneau să merg cu tinerii în club.

La acel episod cu Bölöni, tu i-ai spus că nu poţi juca fiindcă eşti accidentat?
Am anunţat doctorul că am probleme cu spatele şi că nu pot să dau randament maxim. "Spune-i, te rog, antrenorului să nu mă bage, că am probleme cu spatele. Şi nu a vrut să-i spună".

Eu vorbesc despre momentul când erai faţă în faţă cu Bölöni.
Acela a fost când m-a chemat să mă bage în teren după ce-i spusesem doctorului. Începuse repriza secundă. I-am zis că poate nu dau randament 100%.

Şi ce ţi-a răspuns Bölöni?
Intră şi joacă! Am rămas în relaţii foarte bune cu Boloni.

„Am venit cu inimă bună la Cluj"

De ce ai acceptat să vii la „U"? Te-ai putea compromite.
Stai puţin, de ce să mă compromit?

Că va fi o retrogradare, de exemplu.
Echipa în momentul de faţă e pe un loc retrogradabil. Crezi că lumea mă va acuza?

Rişti să nu poţi lucra cum vrei, nu sunt bani de salarii şi nici pentru ceea ce înseamnă performanţă.
Ştie lumea că nu sunt bani aici? Jucătorii ştiu treaba asta?

Da.
Şi atunci care e problema?

Vei putea lucra?
Da, eu pot să lucrez. Un antrenor se adaptează la orice condiţii. Mie îmi place să lucrez unde e greu. Nu mi-e teamă de nimic, chiar dacă se va retrograda.

Crezi că sunt şanse de salvare? Pentru acest obiectiv ai venit, nu?
Obiectivele mele sunt să construiesc o echipă şi acea echipă să lupte să scape de retrogradare.

Cum îi convingi pe jucători să vină acum la „U" Cluj?
Le spun care sunt condiţiile salariale şi că vor avea primă de obiectiv, lucrurile care mi s-au transmis.

Care e prima de obiectiv?
Se va stabili împreună cu conducerea. Sunt jucători liberi. I-am sunat, dacă vor să vină să joace fotbal până la vară, joacă. Dacă nu, e treaba lor. O să vezi că o să mă sune când începe campionatul.

Va fi prea târziu.
Atunci, ştii ce le fac? Le închid telefonul! Am ceva jucători care mai trebuie să vină. Am nevoie de un portar, de un fundaş central, de un mijlocaş central, de un atacant. Dacă le acopăr, e altceva, şi eu cred că am şanse să le acopăr. Am venit cu inimă bună.

„Presiunea e pe tineri"

S-a spus că ai venit la Cluj fără bani. Ce înseamnă acest lucru?
Am venit pe nişte bani, în condiţiile care mi s-au oferit, pe un contract, pentru că astea sunt regulile. Cred că e mai corect aşa, să spună clubul "putem să-ţi dăm atâţia bani şi ţi-i dăm", decât "putem să-ţi dăm atâţia bani" şi să nu-i primesc. Înţelegi?
Ai şi mulţi jucători tineri.
Presiunea e mare pe ei. Prima regulă ştii care e? Să poată să alerge.

Ai început să vorbeşti ca antrenorii cu experienţă.
Mie mi-a plăcut să joc fotbal, nu să păcălesc fotbalul. Eu mi-am respectat toţi antrenorii, niciodată nu mi-am dorit să dau un antrenor afară.

De ce nu mai avem rezultate în fotbal?
Sunt multe probleme. În primul rând cum îşi educă părinţii copiii. Majoritatea copiilor au calculatoare şi prea puţini îşi doresc să facă sport. Drept dovadă, dacă te duci la şcoli şi faci o statistică, o să vezi că dintr-o clasă nu toţi copiii merg la sport. Numărul elevilor în clase e în scădere. Sunt şi copii supraponderali la o vârstă fragedă. 7

CV Ioan Viorel Ganea

Data naşterii: 10 august 1973
Locul naşterii: Făgăraş
Înălţime: 1,79
Post: Atacant
A jucat la FC Braşov (1994-1996), Universitatea Craiova (1996-1998), Gloria Bistriţa (1998-1999), Rapid (1999, 2007), VfB Stuttgart (1999-2003), Bursaspor (2003), Wolverhampton Wanderers (2003-2006), Dinamo (2006), Poli Timişoara (2007-2008)
Selecţii în Naţională: 45
Goluri în echipa naţională: 19

A fost antrenor secund la Dinamo, a pregătit echipa a doua a clubului Dinamo. A trecut pentru patru etape şi pe la Rapid Chişinău.

„Am negociat cu Mărginean prin e-mail"

Când a venit la Universitatea, Ioan Viorel Ganea a evitat să spună cu cine a discutat termenii contractuali. „Am semnat cu conducerea clubului. Am negociat contractul cu domnul Mărginean prin e-mail. Nu am nevoie de impresar, sunt licenţiat în Drept. Am ajuns la un acord şi apoi l-am semnat. Dreptul l-am început la Braşov şi l-am terminat la Timişoara, iar licenţa am dat-o la Alba Iulia", a explicat noul antrenor al „Şepcilor roşii".

GANEA DESPRE

Superstiţii - „Nu dau bani în ziua meciului. I-am dat soţiei înaintea unui meci şi am pierdut. De atunci nu mai dau bani înainte de meci"
Confuzia Ganea-Gane - „ Numele meu corect este Ganea Ioan Viorel. El e Gane Ionel Tersinio. Era o confuzie des întâlnită. Şi dacă îi întrebi pe unii acum, nu ştiu cum mă cheamă. Mulţi îmi zic Ionel Ganea".
Sistemul tactic preferat - „Îmi place să joc ofensiv, însă sistemul de joc se face în funcţie de lotul pe care îl ai la dispoziţie. Mi-ar plăcea să joc la Cluj 4-3-3, dar eu ţin cont şi de ce a jucat echipa înainte, adică 4-2-3-1. Ca să am 4-3-3 îmi trebuie minim cinci mijlocaşi centrali. Acum mă pliez pe ce lot am aici".

Sfaturile lui Ganea pentru fotbalişti
1. Să se antreneze cât mai bine
2. Să aibă grijă de viaţa personală.
3. Să nu intre în anturaje care-i trag în jos.
4. Să joace cât mai bine, să ajungă la echipa naţională, să prindă un contract în străinătate. Dacă sunt inteligenţi şi recepţionează, se vor realiza pe toate planurile.

Bugetul pentru echitaţie: 500 de euro

Fiica lui Ganea, Ioana, acum în vârstă de 16 anis, practică echitaţia şi a câştigat titlul naţional la sărituri peste obstacole. „A început călăria de la şapte ani. A avut norocul să înceapă acest sport în Anglia, l-a învăţat corect. E un sport costisitor, dar efortul merită. I-am cumpărat un Holsteiner. Ea, fiind la început, i-am luat un cal nu foarte mare. Normal era să-i iau un ponei. Am gândit şi în viitor, să crească împreună cu el. Calul avea cinci ani când l-am cumpărat. A reuşit să se acomodeze cu calul, a devenit campioană naţională la copii. A participat cu lotul României la Balcaniadă în Grecia, a fost campioană naţională la juniori. Bugetul lunar pentru întreţinerea calului, cu antrenor, cu mâncare, cu îngrijitor costă 500 de euro. Extra sunt concursurile". 7

Topul atacanţilor din prima ligă

1.Marius Niculae
2.Marius Alexe
3. Florin Costea

28 de goluri

a marcat Ganea în sezonul 1998-1999, când a fost golgeterul României. 7

2 goluri

a marcat Ganea la debutul în Naţională, în partida cu Estonia (2-0) din 1999. 7

34 de goluri

a înscris Ganea pentru Stuttgart în 107 meciuri.