Un nou studiu dezvăluie o alternativă mai ușoară la postul intermitent

Postul intermitent nu este doar un instrument util pentru pierderea în greutate , ci s-a dovedit a avea și multe beneficii pentru sănătatea metabolică - independent de pierderea în greutate.

Un studiu recent arată că nu este nevoie să vă restricționați drastic aportul caloric pentru a obține beneficiile metabolice ale postului intermitent. Chiar și o simplă restricționare a numărului de carbohidrați consumați de două ori pe săptămână poate fi suficientă pentru a vă îmbunătăți sănătatea metabolică.

Postul intermitent pare a fi atât de benefic pentru sănătate datorită modului în care ne modifică metabolismul. După masă, corpul nostru intră în starea postprandială. În această stare, metabolismul împinge celulele să utilizeze carbohidrați pentru energie imediată, stocând în același timp o parte dintre acești carbohidrați, precum și grăsimi, pentru utilizare ulterioară. Dar după câteva ore fără mâncare, în starea de „post” postabsorbtiv, metabolismul nostru trece la utilizarea unei părți din rezervele noastre de grăsime pentru energie. În acest sens, postul intermitent asigură un echilibru mai bun între sursele pe care le folosește pentru energie. Acest lucru duce la o flexibilitate metabolică îmbunătățită, care este legată de o sănătate cardiometabolică mai bună. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă un risc mai mic de boli cardiovasculare, rezistență la insulină și diabet de tip 2.

Cercetătorul Adam Collins spune că el și colegii săi au realizat anterior un studiu pentru a demonstra efectele postului asupra organismului și a observat că, după o zi de post total sau restricție calorică severă (consumând doar aproximativ 25% din necesarul zilnic de calorii al fiecărei persoane), organismul a reușit să elimine și să ardă mai bine grăsimile dintr-un mic dejun englezesc complet a doua zi.

"Postul a schimbat organismul de la utilizarea carbohidraților la utilizarea grăsimilor. Acest efect a continuat atât în ​​timpul postului, cât și în ziua următoare. Cercetarea noastră a comparat, de asemenea, efectele postului intermitent cu o dietă hipocalorică sau hipocalorică. Ambele grupuri au urmat dieta până când au pierdut 5% din greutatea corporală. Deși ambele grupuri au pierdut aceleași 5% din greutatea corporală și în același ritm, grupul cu post intermitent a înregistrat îmbunătățiri mai mari în gestionarea metabolică, similar cu ceea ce am observat în studiul anterior" - a explicat Collins pentru Science Alert.

Având în vedere că starea postprandială este guvernată de disponibilitatea carbohidraților, acest lucru a ridicat întrebarea dacă restricția calorică sau restricția de carbohidrați este cea care creează efectul metabolic în timpul postului intermitent.

"Am recrutat 12 participanți supraponderali și obezi. Într-o zi, participanților li s-a administrat mai întâi o dietă foarte săracă în carbohidrați. În altă zi, li s-a administrat o dietă sever restricționată caloric (cu aproximativ 75% mai puține calorii decât ar consuma în mod normal). După fiecare zi de post, le-am dat o masă bogată în grăsimi și zahăr (similară cu un mic dejun englezesc) pentru a vedea cât de ușor ardea grăsimile corpurile lor. Ceea ce am descoperit a fost că trecerea la arderea grăsimilor și îmbunătățirea gestionării grăsimilor în cadrul mesei bogate în calorii au fost aproape identice atât după ziua tradițională de „post” cu restricție calorică, cât și după ziua cu conținut scăzut de carbohidrați. Cu alte cuvinte, restricționarea carbohidraților poate provoca aceleași efecte metabolice favorabile ca și postul", a detaliat cercetătorul, care a adăugat că este important să se efectueze mai multe studii folosind o cohortă mai mare de participanți pentru a confirma aceste descoperiri.

Potrivit acestuia, astfel de descoperiri ne-ar putea ajuta să abordăm unele dintre problemele practice cu care ne confruntăm cu postul intermitent și dietele tradiționale cu conținut scăzut de carbohidrați. În cazul dietelor de post intermitent, restricția severă de calorii în zilele de post poate crește riscul de deficiențe nutriționale. În mod similar, poate fi un factor declanșator al tulburărilor alimentare.