REPORTAJ Artă, dulce artă. Un cunoscut grafician clujean e de serviciu, în weekend, la cofetărie GALERIE FOTO

Este grafician, dar în weekend îşi pune halat de cofetar şi face lucrări de artă incredibile, comestibile.

Rectorul Universităţii de Artă şi Design (UAD), Radu Solovăstru, şi-a găsit de trei ani o nouă chemare artistică. Profesor, grafician, în săptămâna de lucru, devine cofetar în weekend. Dar un cofetar ieşit din tipare, care creează o artă dulce, laborioasă şi spectaculoasă. El îi spune "gastro-design".

„În fiecare weekend plec la Braşov; acolo îmi fac lucrările, într-un laborator de cofetărie. Lucrez câte 10 ore pe zi, dar sunt 10 ore de joacă, de detaşare. E ceva între serios şi amuzament. Dacă înţelegi mediul, produsul, poţi face orice", a spus Solovăstru.

„Dacă te-ai jucat cu plastilină când erai mic, te poţi juca şi cu marţipanul, ca om matur"

Totul a început acum trei ani, din curiozitate. Una dintre proprietarele cofetăriei din Braşov este chiar prietena rectorului UAD. „Sunt curios din fire. Am vrut să văd cum decurg lucrurile într-un laborator de cofetărie şi ce se întâmplă cu acea pastă dulce numită icing, care tehnic se cheamă fondant velvet sau, popular, marţipan. Dacă te-ai jucat cu plastilină când erai mic, te poţi juca şi cu marţipanul, ca om matur.

Nu m-am putut ţine departe, am vrut să mă implic şi nu doar atât, să sparg barierele. Mie nu îmi plac cărările bătătorite. Numai că acest lucru a fost puţin riscant, pentru că eu creez şi lucruri pe care celorlalţi le este mai greu să le accepte", a explicat Solovăstru. De ce sunt greu de acceptat unele lucrări? Printre torturile sale ornate cu marţipan se regăsesc pantofi, măşti sau podoabe, dar şi centuri de castitate, corpuri umane care primesc transfuzie cu suc roşu, ba chiar şi semne obscene.

În cei trei ani, a realizat circa 100 de lucrări. Operele de artă care ies din mâna profesorului clujean sunt comestibile în totalitate. Majoritatea ajung pe mese la petreceri, zile de naştere, nunţi. „Preţurile sunt pe măsură. Nu aş vrea să le divulg, dar trebuie să fie clar că persoanele care comandă astfel de torturi înţeleg că e vorba de artă.

Se spune că banii cei mai mulţi sunt la Bucureşti şi pe Valea Prahovei. În ultima vreme, primim tot mai multe comezi din această zonă. Nu am devenit, însă, robul comercialului. Este important să cauţi să te exprimi fără a te preda în faţa comercialului", a spus rectorul UAD.

Solovăstru a subliniat că momentul cel mai plăcut este când torturile decorate cu operele sale de artă ajung la clienţi. De multe ori, „onoarea" de a tăia tortul este pasată de la unul la altul. „Nu pot băga cuţitul în asta" este una dintre expresiile pe care rectorul UAD a auzit-o de multe ori.

Marţipanul, un dulce de 3.000 de ani

Marțipanul, aproape identic cu cel din ziua de azi, a fost făcut de vechii perși (pe teritoriul Iranului de astăzi), acum 3.000 de ani. Baza rețetei a fost luată de la egipteni, care preparau un fel de marțipan lichid, din pudra de migdale și miere.

La acel moment combinația era unul din puținele dulciuri cunoscute, altul decât mierea și pastă de sfeclă, astfel că era foarte apreciat, motiv pentru care egiptenii l-au folosit că monedă de schimb. Pe calea Nilului, marțipanul egiptean a ajuns la perși și, de aici, în Imperiul Roman.

În timpul Renașterii, în Franța, maeștrii cofetari au folosit capacitatea marțipanului de a fi modelat în figurine numite "massepains". Conchistadorii au dus rețetă în America, iar în perioada elisabetana, elita de la curte se delecta cu ceea ce aceasta numea "Saint Mark's Pain".

Primul marțipan apropiat de rețeta de astăzi a fost creat, se pare, în Spania, la Toledo, dar cofetăriile din orașele germane Lubeck și Königsberg au fost cele care l-au ridicat la rang de artă. Cofetarii germani sunt, și în zilele noastre, recunoscuții drept cei mai pricepuți maeștri în prepararea marțipanului.