"Centru de cartier”, varianta Iris. Şantierul nesfârşit FOTO

Prima fabrică de porţelan a României a dispărut demult, însă ruinele ei mai bântuie în peisajul care se iveşte de la ferestrele sutelor de familii cazate în noul „centru de cartier al Clujului”. Cei dintâi locatari sunt mutaţi aici deja de 10 ani, dar lucrările sunt departe de a se termina. Blocurile răsar unul după altul şi unul lângă altul în acest şantier perpetuu.

Din vechea unitate de producţie au mai rămas doar structura de bază şi nişte geamuri sparte. În spate, o baltă imensă, plină de gunoaie, crengi şi bolovani. Un gang din Bulevardul Muncii, de lângă vechea alimentară, ne semnalează că aici este intrarea în „Ansamblul Rezidenţial Iris”. 

Al doilea gang este închis original cu o barieră care serveşte şi ca suport de coş de gunoi. Trebuie să fii atent şi sus şi jos: o gură de canal se insinuează perfid între dale. Lângă hârbul vechii fabrici mai mulţi tineri au ieşit de la păcănele şi stau la soare, pe terasa ad-hoc. Autovehiculele se înghesuie pe unde pot: cele de aprovizionare, de obicei pe trotuar.

Din fosta fabrică mai sunt doar turnul de apă şi nişte ziduri. Plus oareşce pomi care au scăpat netăiaţi. Vechiul nuc coabitează cu noile „amenajări verzi” încropite pe alei. Unele în ton cu culoarea autoturismelor - probabil aşa le-au gândit peisagiştii.

 

Primul bloc apărut în acest perimetru este deja veteran, însă lucrările la marele ansamblu sunt departe de a fi încheiate. Cum ar veni, oamenii trăiesc într-un şantier continuu. Deja a apărut şi a doua generaţie: cea care se joacă printre scânduri, nisip sau BCA. Copiii şantierelor.

Aici, tot şoferul se descurcă: unul şi-a însemnat „proprietatea” pe gard, altul şi-a confecţionat nişte bare de inox, altul nişte „indicatoare” de fier. Desigur, nu lipsesc nici mijloacele clasice de oprimare: ştergătoare de parbriz ridicate sau alte şicane specifice.

 

Punctele gospodăreşti sunt amenajate după cum se nimereşte: îngrădite sau la liber, iar colectarea selectivă se face de către personalul "autospecializat.

Se munceşte din zori până în seara. În principiu, doar duminica e linişte, câteodată nici atunci. Iar lumea se îmbracă frumos şi merge la biserică. Maşinile fac slalom printre paleţi şi macarale, pisicile escaladează cu sârg containerele, iar maidanezii care îşi duc veacul printre buruieni rânjesc ameninţător la trecătorii care îndrăznesc să le tulbure liniştea. Trotuarele sunt o glumă proastă: ciuntite, pline de buruieni şi invadate de tiruri.

„Noi am cumpărat apartamentul acum nouă ani, atunci era doar un bloc solitar, acum e nebunie. Aici, peste drum, e blocul ăla nou care era să cadă. Am înţeles că au lipit un alt bloc de el, să îl stabilizeze, că altfel era bai. L-au fixat cu nişte grinzi”, povesteşte un proprietar. 

 
Ca un centru de cartier care se respectă, are de toate, nu doar „galerii” comerciale, parcări „personalizate”, locuri de joacă şantieristice, piscină naturală, buruieni pe post de spaţiu verde, ci şi nelipsita sală de fitness, minunat încadrată în decor. Sportul pare la mare preţuire, din moment ce pe zidurile încă în picioare suporterii echipelor din oraş îşi fac simţită prezenţa. 

 
Un panou atestă că unul dintre şantiere este pentru „imobilul de locuinţe colective bloc K1, K 2, K3”, beneficiar fiind Geromed Beta, iar lucrările începute în 2016 vor fi gata în mai 2019. Alt panou, alt beneficiar, scris cu pixul: Fair Apartments SRL, de data asta pentru corpurile L1 şi L2, fiecare cu câte şapte etaje. Plus penthouse, că aşa e la modă. Cum reclama e sufletul comerţului, un banner ingenios atârnat de balcon spune: „Locuieşte inteligent! North Plaza”. 

 
Un colţ de rai pe platforma industrială     
 
„North Plaza este un ansamblu rezidenţial mixt, cu un design arhitectural elegant, situat în zona de nord a oraşului, pe strada Oaşului, în cartierul Iris, şi se bucură de un acces uşor şi rapid spre zona centrală a oraşului. Expunerea est-vest a clădirii face ca apartamentele să fie bine luminate pe toată durata zilei. Cei care aleg să locuiască aici pot beneficia de locuri de parcare şi de spaţii de depozitare sub formă de boxe situate în subsolul clădirii.

Preţul pentru o parcare supraterană este de 2.500 euro (TVA inclusă), iar pentru o parcare subterană, 5.000 euro (TVA inclusă). Preţul terasei este de 300 euro/mp (TVA inclusă). Complexul oferă, pe lângă subsolul dedicat parcărilor rezidenţilor, un acces facil la galeriile comerciale din cadrul ansamblului, dar şi spaţii verzi generoase şi loc de joacă pentru copii. Apartamentele din cadrul ansamblului se pot achiziţiona semifinisate sau complet finisate, cu costuri adiţionale” se specifică în prezentarea ansamblului, de pe site-urile imobiliare.

 

Fabrica de porţelan, de la un proprietar la altul

Prima fabrică de articole de ceramică fină pentru menaj din România a fost construită în 1922. Porţelanul vechi era folosit pentru cadourile făcute de dictatorii Nicolae şi Elena Ceauşescu şefilor de state: produse speciale, unicate şi de serie mică. În 1989, Iris avea 2.100 de angajaţi şi majoritatea producţiei mergea la export. Scăderea puterii de cumpărare în România, scumpirea gazului şi lipsa de investiţii au determinat decăderea. Privatizarea s-a produs în 1999, firma intrând sub control grecesc, apoi a ajuns în faliment. Geromed Mediaş şi-a adjudecat, în 2003, activele fabricii reprezentate de lichidatorul PricewaterhouseCoopers. Activele au fost adjudecate la 2 milioane USD. Şase firme şi-au exprimat interesul: Porţelanul şi Fine Porcelain Dorohoi, Richard Ginori Florenţa, Alianţa Huedin, Sinterom Cluj, Geromed Mediaş. Singurul ofertant care până la data limită a depus actele complete solicitate şi o scrisoare de garanţie de 10% din suma ofertată a fost Geromed, unic participant la licitaţie. Tranzacţia a cuprins halele, vechile utilaje, brandul Iris. În 2005, societatea avea 450 de salariaţi, iar un an mai târziu, numai 100. Decizia noului proprietar: pe teren se vor face locuinţe.