Jumătate dintre firmele din România prezintă risc de insolvenţă

"“Mediul de afaceri local a trecut printr-un proces de regenerare foarte dureros. În ultimii cinci ani, am pierdut cel puţin 100.000 de companii şi 15% din rândul firmelor cu venituri peste 1 milion de euro. Doar cei mai puternici au supravieţuit, dar majoritatea au ieşit mai şifonaţi din turbulenţele ultimilor 6-8 ani.

Prin comparaţie cu 2008, firmele româneşti sunt mai îndatorate, înregistrează un capital de lucru negativ, expuneri comerciale de două ori mai mari şi au o capacitate de autofinanţare mult mai fragilă. În urma aplicării unor şocuri similare precum cele resimţite în 2009, atât pe canalul financiar cât şi comercial, firmele româneşti prezintă o imunitate mult mai slabă: 1 din 3 companii vor intra în incapacitate de plată, comparativ cu media de 20% înregistrată în 2009. 
 
Companiile trebuie să rămână mai flexibile, prin externalizarea serviciilor sau funcţiilor care nu ţin de activitatea lor de bază. Riscul fundamental e dublat de un risc sistemic în creştere: companiile sunt mult mai interconectate prin dublarea creditului comercial. Pentru o politică eficientă a managementului riscului de credit, nu mai este suficient să-ţi cunoşti doar clientul. Trebuie să ajungi să cunoşti situaţia celor mai importanţi clienţi ai clienţilor tăi”, a declarat Iancu Guda, Services Director la Coface România.
 
Implicaţiile riscului creditului comercial în România au devenit serioase: 7 din 10 companii îşi plătesc mai târziu furnizorii comparativ cu durata medie de colectare a creanţelor şi rotaţie a stocurilor. Dintre acestea, 60% îşi finanţează investiţiile pe termen lung, 30% îşi rambursează creditele bancare contractate pe termen lung, în timp ce 10% îşi finanţează companii din grup.
 
Soldul creditului furnizor s-a dublat de la momentul impactului crizei financiare, crescând de la 168 de miliarde de lei (2007) la 340 de miliarde (2016), în timp ce soldul creditului bancar a crescut doar cu 30 de miliarde. Durata medie de colectare a creanţelor a crescut de la 60 zile (2007) la aproape 114 zile (2015), iar estimările Coface indică un nivel de 118 zile pentru 2016. 
 
Insolvenţa unei companii româneşti în 2017 va genera pierderi financiare de două ori mai mari partenerilor de afaceri. Trimestrul I a debutat cu un minim istoric al insolvenţelor nou deschise şi maxim al impactului financiar (pierderi cauzate creditorilor) propagat în mediul de afaceri.
 
Prin acordarea termenelor de plată, furnizorii sunt cei mai mari creditori ai companiilor, creditul comercial reprezentând 42% în totalul datoriilor (29% în 2008), iar creditul bancar are o pondere de doar 21% (24% în 2008).
 
Bilanţul companiilor româneşti devine dezechilibrat, în condiţiile în care orizontul activelor nu este aliniat cu cel al pasivelor, iar capitalul de lucru e negativ. Nivelul datoriilor contractate pe termen scurt de către companiile româneşti este mai mare cu 10%, comparativ cu al activelor circulante. 
 
Aceasta înseamnă că inclusiv după momentul încasării tuturor creanţelor şi valorificării stocurilor (la valoarea contabilă), lichiditatea generată va putea acoperi 90% din nivelul datoriilor pe termen scurt. Nu este întâmplător faptul că majoritatea companiilor îşi plătesc furnizorii prin rotaţie selectivă, în funcţie de prioritate şi de importanţa lor ori de condiţiile de afaceri oferite. 
 
Mediul de afaceri este caracterizat de o dublare în ultimii opt ani a gradului de interconectivitate între companii (pe fondul dublării termenului mediu de colectare a creanţelor) şi de un amplu fenomen de polarizare (cele mai mari 1% dintre companii deţinând două treimi din veniturile tuturor firmelor), în condiţiile în care 1 din 2 companii prezintă risc major de insolvenţă. 
 
Acest cadru creează premisele dezvoltării şi propagării riscului creditului comercial neperformant (neîncasarea creanţelor din cauza insolvenţei clienţilor sau incapacităţii de plată a acestora) prin efectul de contagiune transmis de la o firmă la cealaltă. 
 
Acum 35% din firmele active în România (1 din 3) sunt expuse riscului efectiv de a intra în insolvenţă, rezultatul final fiind dependent de flexibilitatea furnizorilor (eşalonarea facturilor spre rambursare), a băncilor (restructurarea creditelor) şi a statului (eşalonarea datoriei fiscale). 
 
În scenariul în care mediul de afaceri local ar avea de întâmpinat şocuri similare pe ambele canale (comercial şi financiar), scenariul de stres indică un impact cu 75% mai mare. Majorarea impactului obţinut în urma scenariilor de stres este cauzată de creşterea expunerii comerciale între companii. Creditul comercial are o valoare dublă, iar impactul intrării unui client în incapacitate de plată va fi proporţional.   
 
Pentru diminuarea impactului, companiile pot recurge la flexibilizarea structurii de cheltuieli prin reducerea cheltuielilor fixe care nu au legătură cu activitatea de bază, diversificarea portofoliului de clienţi, a canalelor şi pieţelor de vânzare, temperarea apelului la creditul comercial, solicitarea plăţii de către clientul clientului său sau solicitarea de garanţii suplimentare.
 
Grupul Coface, lider mondial în asigurările de credit, cu 50.000 de beneficiari, este prezent în 100 de ţări, cu 4.300 de angajaţi şi afaceri consolidate de 1.411 de miliarde de euro 2016. Acesta publică evaluările sale de risc de ţară, pe baza cunoştinţelor sale asupra comportamentului de plată al companiilor şi pe baza expertizei a 660 de specialişti şi analişti de credit.
 
Cele mai riscante sectoare

1. Industria extractivă              73%
2. Hoteluri şi restaurante          64%
3. Tranzacţii imobiliare             63%
4. Agricultură                           63%
5. Industria alimentară             62%
6. Industria de maşini              44%
7. Comerţ                               43%
8. Servicii pentru întreprinderi    41%
9. Tehnologia informaţiei          40%
10. Poştă, telecom                     35%

 
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice