Linia rosie

Linia rosie
Interesant. Toate partile participante la disputa privind independenta justitiei au un argument comun. El se numeste linia rosie. Este, de fapt, cel mai mic numitor comun al tuturor persoanelor, institutiilor, organizatiilor si partidelor aflate in divergenta. Ce inseamna aceasta linie rosie? Este o frontiera peste care nu se poate trece. Decat cu riscul de a incalca independenta justitiei. Si, de a sfida principiul democratic si constitutional al separarii puterilor in stat. Dar unde se afla aceasta linie rosie? Cum ar putea fi ea identificata? Si ce sanse exista ca linia rosia sa fie astfel trasata incat, demarcatia sa fie respectata de toate partile?

Evident, in aceasta discutie si in aceasta disputa, nu au ce cauta grupurile de interese nelegitime. Fie ca aceste grupuri exista in lumea afacerilor, fie ca ele sunt grupuri legitime de interese din interiorul clasei politice. Definim grupurile ilegitime de interese drept structuri organizate nu in sensul apararii legii, ci in sensul incalcarii acesteia. Odata facuta aceasta precizare, urmeaza sa vedem care sunt centrele de interese legitime, de aceasta data, care au intrat in disputa privind trasarea liniei rosii.

Mai intai, exista un grup legitim de interese in interiorul marile parchete. Aici, exista diferente, nu prea semnificative insa, intre procurorii DNA si cei ai DIICOT. Primii, dorind ca puterea lor sa fie mai mare in raport cu drepturile procesuale si, respectiv, cu drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Cea de-a doua categorie fiind mai rezonabila. Pana la urma, insa, si unii si altii insista asupra unui model specific romanesc pe care nu-l regasim, sub nicio forma, in Statele Unite, care ne-au inspirat si ne inspira in lupta impotriva coruptiei. Si anume, ca, procurorii sunt mult mai mult decat simpli avocati ai statului. Ca ei ar fi magistrati. Si, mai mult decat atat, ca ei sunt parte a justitiei. Numai ei. Si in niciun caz avocatii partilor. Eu cred ca, in timp, ar fi rezonabil ca procurorii sa renunte in a insista, in calitatea lor de grup legitim de interese, in aceasta directie. Cand vor renunta, linia rosie va putea fi mai usor trasata, stabilizata si aparata.

Un alt grup legitim de interese este alcatuit din judecatori. Acestia ar dori, pe buna dreptate, ca absolut toate ierarhiile din magistratura sa fie stabilite, exclusiv, in baza consultarii largi a breslei. Pana la urma, toate numirile, toate demiterile, toate promovarile si toate retrogradarile ar trebui sa se faca, exclusiv, de catre CSM, care, la randul sau, ar trebui sa fie constituit fara niciun fel de ingerinta politica. Din acest punct de vedere, solicitarea judecatorilor este rezonabila. Unde exagereaza ei, insa? Unde se abate linia rosie, trasata de ei, de la drumul firesc? Acolo unde judecatori de la instantele superioare, in special, au pretentia de a anatemiza si diaboliza orice punere in discutie a hotararilor, deciziilor si sentintelor judecatoresti. Sau, chiar a modului in care decurg procesele. Cred ca ar fi rezonabil ca, la aceasta deviere a liniei rosii, magistratii romani sa renunte, la fel cum au renuntat, de mult, si magistratii altor state cu care ne aflam in parteneriat. Cu alte cuvinte, procesul judiciar, precum si actele finale, trebuie respectate, dar pot fi discutate si comentate. Macar de dragul cunoasterii legilor si procedurilor si a desavarsirii culturii juridice a fiecarei natiuni.

Un alt grup legitim de interese, interesat de trasarea liniei rosii, este o anumita parte a spectrului politic. Si o anumita parte a societatii civile. Aici, exista un partizanat. Si anume, plasarea, cu arme si bagaje, pe pozitia procurorilor DNA. Fluturand stindardul luptei impotriva coruptiei, exista o tentativa vizibila si, cred eu, extrem de periculoasa, de a ocupa, atunci cand vorbim despre drepturile si atributiile procurorilor, mult prea mult din teritoriu intangibil al drepturilor cetatenesti. Din pacate, deseori, in aceasta tabara se plaseaza, avand interese pe care le putem intelege, si reprezentanti ai serviciilor secrete.

In fine, exista un alt segment, cel putin la fel de relevant, reprezentat de o alta parte a clasei politice, o alta parte a societatii civile si de un numar impresionant de judecatori, care definesc independenta justitiei, in raport cu celelalte puteri in stat, ca fiind astfel conceputa incat, sa nu fie incalcate nici drepturile procesuale si nici drepturile fundamentale ale omului.

Cam asta este tot ce avem in arena acestei importante dispute morale, politice si juridice cu care se confrunta societatea romanesca si, pana la urma, de care depinde viitorul ei democratic. Acestea sunt fortele care ar trebui sa negocieze, intre ele, daca se poate, fara umilitoarea asistenta internationala, traseul exact al liniei rosii. Cand linia rosie va fi stabilita de comun acord sau sub imperiul unei majoritati rezonabile, atunci, o serie intreaga de dispute, care macina, fara rost, lumea in care traim, vor disparea. Ca un vis urat. Si, incepand din acel moment, vom sti cu totii pe unde avem voie sa trecem si pe unde nimeni nu are voie sa treaca, fie ca este incaltat in bocanci, fie ca poarta pantofi de balet.

Comenteaza