Initial, Traian Basescu avea la dispozitie intreaga suprafata, la propriu si la figurat, a Romaniei. Atacurile sale erau bine directionate, din ce in ce mai devastatoare si aveau efecte pe termen lung. Insa, in mod logic, pe masura ce razboiul sau s-a diversificat, Traian Basescu a fost silit sa ramana in interiorul unor cercuri concentrice, care s-au facut din ce in ce mai mici. Pana cand, iata, s-a inchis in buncar. In buncarul de la Cotroceni. De unde loveste la adapostul steagurilor.
Parlamentul a fost una dintre primele tinte. Pentru ca era mai legitim decat el. Parlamentul, in ansamblu sau, beneficiaza de mai multe voturi directe decat cele ale presedintelui. Prin urmare, trebuia decredibilizat. A doua tinta a reprezentat-o Justitia. La inceput, si ea a fost decredibilizata de Traian Basescu. Fragezita, conform propriei exprimari. Apoi, dupa vulnerabilizare, a fost impanata, mai intai la nivelul marilor parchete - asimilate, in mod neconstitutional, puterii judecatoresti - apoi, la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justiei, in special sectia penala iar, in final, au fost introdusi oameni in Curtile de Apel. A treia putere fundamentala a statului, atacata de Traian Basescu, a fost cea Executiva. Guvernele au fost si ele demonizate.
Evident, mai putin Guvernul Boc. Au fost atacati prim-ministrii, primul fiind Tariceanu si ultimul fiind Victor Ponta si, mai ales, membrii cabinetelor. Si, evident, acest razboi nu s-a dus doar la nivel propagandistic. Impotriva acestora au fost utilizate acele persoane din justitie care au acceptat pactul diavolului.
Razboiul generalizat al lui Traian Basescu a pustiit si societatea civila. Presa. Organizatiile sindicale. Cluburile de fotbal. Etc. El s-a extins si impotriva scolii. Mai intai, la Cotroceni, sub bagheta presedintelui, a fost creata o asa-zisa comisie, care a creat un pact national pentru invatamant. In mare masura utopica. In baza acestui pact a aparut o lege. Iar legea a facut mai mult rau invatamantului, de toate gradele, decat tot ceea ce s-a intamplat anterior. In paralel, i-a demonizat pe profesori si i-a persiflat pe elevii cu rezultate. Oferindu-le propriul sau exemplu. De tanar mediocru si indisciplinat.
Mai nou insa, si astfel a disparut si ultimul cerc, Traian Basescu a intrat intr-un conflict frontal pana si cu serviciile secrete. Cu acea comunitate pe care el a creat-o tocmai pentru a concentra puterea informatiei la Cotroceni. Singura exceptie ramanand, pana una alta, Serviciu de Protectie si Paza. Care, asa cum scriam in urma cu un an, va fi ultimul sau bastion.
Traian Basescu a transformat intreaga clasa politica intr-un important inamic. Toate partidele. Este in conflict cu liderii tuturor partidelor. Cu o singura exceptie. Propriul partid. Cel condus de Elena Udrea. Elena Udrea este singura sa punte, insa destul de fragila, cu clasa politica.
Cat va mai dura acest razboi stim. Va mai dura pana la 22 decembrie. Dupa care, steagul de la Cotroceni va fi preluat de altcineva. Traian Basescu va pleca intr-o directie necunoscuta. La propriu si la figurat. In urma sa, insa, ani de zile, vor ramene mine antipersonale. Care, din cand in cand, vor exploda. Si vor produce victime.
Acest razboi dezlantuit, dintr-un amarat de buncar de la Cotroceni, are un unic scop. Traian Basescu incearca sa-si salveze pielea. Nu poate reusi acest lucru, avand in vedere nenumaratele infractiuni de care este suspectat, multe dintre ele deja documentate, decat daca va reusi sa-si negocieze libertatea cu viitorii stapani ai Romaniei. Pentru asta trebuie sa provoace suficiente distrugeri pentru a demonstra ca isi rezerva, si in viitor, capacitate de a-si transforma informatiile in victime. Pe de o parte. Pe de alta parte, are nevoie ca partidul sau, PMP, sa obtina un numar cat de cat semnificativ de voturi. Pentru ca numai astfel va putea deveni un vehicul politic. Eu unul pun pariu ca pierde. Ca razboiul sau se va sfarsi rau pentru el si bine pentru ceilalti. Dar va dura mai mult decat schimbarea stafetei de sub steaguri.
